Cărțile deuterocanonice
Cărţile deuterocanonice (gr. Δευτεροκανονικά) sunt zece din cărţile din Vechiul Testament care sunt acceptate în canonul biblic al Bisericii Ortodoxe, dar nu sunt acceptate de protestanţi.
Cuvântul deuterocanonic provine din cuvintele greceşti deutero şi canona care înseamnă "al doilea canon", cu referire la faptul că aceste cărți erau incluse în canonul alexandrin al Septuagintei, dar nu și în cel iudaic.
Teologia biblică ortodoxă nu face o distincție netă între celelalte cărți ale Vechiului Testament, care ar putea fi numite proto-canonice și cele 10 cărți numite deutero-canonice, urmând sfântului Chiril al Ierusalimului, care le numește ήσσονος κύρους των πρωτοκανονικών - „proto-canonice de un prestigiu mai mic”.
Cărțile deuterocanonice
Cele zece cărți numite deuterocanonice sunt:
- Cartea lui Tobit
- Cartea Iuditei
- Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
- Cartea lui Baruh
- I Macabei
- II Macabei
- III Ezdra
- IV Ezdra
- Rugăciunea regelui Manase
- Epistola lui Ieremia
