Strană
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Cafasul (în greceşte: κλήρος, plural κλήροι, "kliroi"; în slavonă: клиросъ, "kliros" sau uneori крилосъ,"krilos") este acea zonă din Biserică unde stă corul. Se referă atât la zona unde stau împreună cei care cântă la slujbă cât şi la suportul de lemn pe care sunt aşezate cărţile din care se citeşte în timpul slujbei.
De-a lungul istoriei, în catedrale, mănăstiri şi aşezăminte mai mari, cum sunt capelele aparţinând seminariilor şi parohiilor importante au fost construite cafasuri pe ambele părţi ale bisericii. ca urmare, au apărut două coruri care cântă antifonic, aşa cum multe coruri din catedrale şi mănăstiri din bisericile vestice cântă în prezent. Aceasta practică era folosită în Catedrala imperială bizantină Sfânta Sofia din Constantinopol, a cărei practică liturgică a devenit standard pentru toate bisericile care au urmat tipicul bizantin.
Acest aranjament presupune existenţa unui număr de cântăreţi de fiecare parte, împreună având un număr rezonabil şi doi cântăreţi foarte bine instruiţi în conducerea slujbelor. Din păcate, cântăreţi foarte bine instruiţi sunt foarte rari în zilele noastre, iar majoritatea bisericilor au un singur cafas, adesea în dreapta iconostasului. Totuşi, unele catedrale patriarhale, comunităţi monahale mari, seminarii şi locuri cu suficiente resurse şi cântăreţi continuă să folosească două cafasuri.
Parohiile ortodoxe care folosesc clădiri construite de alte culte creştine, folosesc adesea platforma de lângă uşile din dreapta pe post de cafas.
În bisericile de tradiţie greacă şi în unele de tradiţie rusă, cântăreţii şi cei care cântă în cor poartă adesea sutană. În tradiţia armeană, atât bărbaţii cât şi femeile de la corul din cafas poartă un stihar.
