Biserica Manea Brutaru (Bucureşti)
| |
| Localizare | Bucureşti |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia Bucureştilor |
| Hram | Sfântul Ierarh Nicolae |
| Sfințire | 1787 |
| Ctitor | Manea Brutaru |
| Stil arhitectonic | neo-românesc |
| Arhitect | |
| Pictor | |
| Suprafață | 26,25 m x 10 m |
| Înălțime | |
| Site oficial | |
Biserica Manea Brutaru din Bucureşti a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către Manea Brutaru, starostele brutarilor din capitala Ţării Româneşti. Are hramurile Sfântul Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi Naşterea Maicii Domnului.
Cuprins
Istoric
Acest lăcaş de cult bucureştean este clasat drept monument istoric de interes naţional. Este situat pe strada General Constantin Budişteanu nr. 4-6 (fostă Manea Brutaru - o străduţă care şi-a păstrat ceva din aerul arhaic), în proximitatea intersecţiei dintre Calea Griviţei şi Bulevardul Dacia, la o aruncătură de băţ de Academia Română. Biserica poartă hramurile Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi Naşterea Maicii Domnului. Primele date cu privire la existenţa unui lăcaş de cult în acest loc există din anul 1761. Biserica a fost zidită în timpul domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790) de către Manea Brutaru, pe atunci staroste al brutarilor şi fiul acestuia, Ioan Sabarul. Pe cheltuiala lor s-a ridicat o biserică din zid pentru credincioşii parohiei Popa Radu, lângă o veche bisericuţă din lemn, ctitorită, se pare, chiar de către acest preot. Construcţia bisericii din zid s-a făcut între anii 1786 - 1787. În anul 1858 s-a efectuat repictarea bisericii, precum şi o serie de reparaţii la nivelul turlei. La cutremurul din anul 1838 aceasta s-a dărâmat, turla fiind refăcută abia în anul 1858, când a fost restaurată şi tâmpla, adusă de la metocul Arhiepiscopiei Râmnicului - aşezământ dărâmat pentru a se construi Ateneul Român. De asemenea, tot de acolo provine şi iconostasul acestui monument din patrimoniul spiritualităţii româneşti. În anul 1898, întreaga biserică a fost pictată din nou.
Descriere
Biserica este de dimensiuni reduse (26,25 m x 10 m) şi este compusă dintr-un pridvor închis, un pronaos supralărgit şi un naos trilobat (cu două abside laterale şi absida altarului), respectându-se tipul de biserică din secolul al XVIII-lea din Ţara Românească. Pridvorul mai scund şi partea din faţă a pronaosului peste care se află cafasul, s-au adăugat cu ocazia reparaţiei din 1858.
Acoperirea interiorului este făcută cu o boltă semicilindrică peste pronaos şi cu o turlă pe plan pătrat aşezată peste naos. Pictura interioară actuală, realizată în ulei, cuprinde pe pereţi un panotaj cu icoane de sfinţi, la bolţi folosindu-se motivul de "cer înstelat". Faţadele păstrează concepţia plastică arhitecturală, specifică secolului XVIII, în care se mai regăsesc unele influenţe brâncoveneşti.
Slujitorul clerical de astăzi al acestui lăcaş este, cu voia lui Dumnezeu, Preotul Paroh Prof. Univ. Dr. Marin Velea.
