Neagoe Basarab

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2013 14:06, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (wikizare)
Salt la: navigare, căutare
Neagoe Basarab.
Frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost Domn al Ţării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei Mănăstiri Curtea de Argeș, a rămas în istorie ca "Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii".
Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 8 iulie 2008. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.

Viața

După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, era fiul voievodului Basarab al IV-lea "cel Tânăr" (sau "Ţepeluș"). El însuși s-a autodeclarat fiu natural al lui Basarab al IV-lea și al Neagăi din Hotărani, soția marelui vornic Pârvu Craiovescu[1]. Fapt cert este că a crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale. Cunoștea limbile greacă, latină și slavonă.

În 1504 s-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Despina Doamna (sau Milița), cu care a avut șase copii: Ion, Petre și Anghelina (morți înainte de vreme), Teodosie, Ruxandra și Stana.

A ajuns la ranguri înalte în structurile statale ale Ţării Românești. Astfel, este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

După ce a ajuns pe tronul Ţării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de Ştefan cel Mare, a încearcat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești[2]. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea al Moldovei (Ştefăniță Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia "Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ştefan și fiii săi" promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la "sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor"[3]. Totuși, Ţara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

A trecut la cele veșnice pe data de 15 septembrie 1521.[1]

Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Ţara Românească și din toate țările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a țesut legenda Meșterului Manole; acolo se odihnesc și resturile pământești ale voievodului.

Proslăvirea ca sfânt

La 8 iulie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Ţara Românească. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.

Scrieri

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie". Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.

Note bibliografice

  1. ↑ 1,0 1,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, București, 1925
  2. ↑ Manole Neagoe, Neagoe Basarab, București, Editura Ştiințifică, 1971
  3. ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Neagoe_Basarab&oldid=34970”