Serafim din Virița

Primii ani

Vasile Muraviev (viitorul Sfânt Serafim) s-a născut în 1865 în satul Ceremovski în regiunea Iaroslav. Părinţii săi, Nicolae şi Chiona erau ţărani. Când Vasile avea numai 10 ani, tatăl său a trecut la Domnul şi a fost trebuit ca el să aibă grijă de mama şi de sora sa, Olga.

Un vecin l-a luat pe Vasile cu el la Sankt Petersburg şi i-a găsit o slujbă ca vânzător într-o prăvălie, (probabil ca băiat de prăvălie). Dar tânărul Vasile avea o dorinţă tainică de a deveni călugăr, aşa că într-o zi s-a dus la mânăstirea Sfântul Alexandru Nevski, pentru a vorbi cu un duhovnic despre acest gând al său. Duhovnicul l-a sfătuit să rămână în lume, să îşi întemeieze o familie, iar apoi, după ce copii lui o să fie mari, el si soţia sa vor putea să-I slujească Lui Dumnezeu în viaţa monahală.

Viaţa de familie

Vasile a primit aceste cuvinte ca fiind voinţa Lui Dumnezeu. Aşadar, şi-a trăit viaţa aşa cum fusese sfătuit.

Vasile a continuat sa lucreze la magazin şi să trimită bani acasă, la familia sa. Când avea 24 de ani Vasile s-a căsătorit. Pe soţia sa o chema tot Olga, ca şi pe sora sa. Şi-a început propria afacere ca blănar (Blănarul este acea persoana care se ocupa cu prelucrarea, modificarea, curăţarea sau repararea hainelor din blană de animale), devenind foarte bogat.

A avut un fiu, Nicolae şi o fată, Olga. După moarte fiicei lor, Vasile şi soţia sa au căzut de acord ca sa trăiască de acum înainte ca frate şi soră.

Viaţa monahală

Când avea în jur de 30 de ani, Vasile dăduse deja mare parte din averea strânsă, ca donaţii către diferite mânăstiri.

Când Nicolae a crescut, Vasile şi Olga şi-au îndreptat paşii spre mânăstiri, pentru a sluji Lui Dumnezeu. Olga a fost tunsă în monahism în anul 1919 cu numele de Hristina şi a vieţuit în Mănăstirea Învierii Domnului - Noul Diveievo din Sank Petersburg. Mai târziu a fost tunsă schimonahie (schima mare) primind numele de Serafima. A trecut la Domnul în 1945.

Nu se ştie exact unde a primit Vasile tunderea în monahism, (se presupune ca ar fi primit-o în Sfântul Munte Athos), sau noul nume care i-ar fi fost dat.

În 1927 ajunge la mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski, unde ajunge părinte duhovnicesc al călugărilor. Acolo a fost tuns schimonah , primind numele Serafim. Datorită faptelor sale de nevoinţă, Sfântul Serafim a primit de la Dumnezeu darul străvederii şi al tămăduirii bolilor, şi mulţi oameni veneau la el, cerându-i ajutorul şi sfatul.

Episcopul Alexei Şimanski al Novgorodului a venit la sfânt in 1927, vrând să-i ceară sfatul, dacă să plece din Rusia, de vreme ce mulţi episcopi şi preoţi erau arestaţi şi executaţi de către regimul comunist bolşevic. Înainte ca episcopul să apuce să spună ceva, Sfântul Serafim i-a grăit: "Mulţi acum pleacă din Rusia, dar nu ai de ce să te temi. Este nevoie de tine aici. Vei ajunge patriarh si vei păstori vreme de 25 de ani".

Anii de prigonire

S-a abătut prigoana comunistă şi asupra Lavrei. Călugării erau arestaţi, exilaţi şi trimişi în lagăre de muncă. Mulţi erau executaţi. Începând cu 1929, sfântul fost arestat de 14 ori. A continuat misiunea sa ca preot şi în lagărele de concentrare unde fusese deportat, unde întărea şi îi încuraja pe prizonierii care erau împreuna cu el.

În 1933 sfântul s-a întors din lagăr şi s-a stabilit în Viriţa. Acesta era un loc foarte frumos, cu păduri şi râuri, cunoscut pentru clima sa blânda şi sănătoasă. Sănătatea Sfântului Serafim se deteriorase în lagăr datorită condiţiilor grele şi pentru că fusese bătut de multe ori. O biserică de lemn a fost construita în cinstea Icoanei Kazanskaia, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în Viriţa, în anul 1913. Aceasta a fost ridicată pentru a prăznui 300 de ani de la naşterea dinastiei Romanov.

După o oarecare îmbunătăţire a stării sale de sănătate, Sfântul Serafim a început să primească vizitatori, care căutau sfat duhovnicesc. Mulţi dintre cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile sale. Autorităţile au sesizat numărul mare de oameni care veneau la el. Chilia lui era căutată de un număr mare de oameni, de obicei noaptea, datorita temerilor de autorităţi. Odată, poliţia a venit sa îl aresteze din nou, dar doctorul le-a spus că Sfântul Serafim nu va supravieţui călătoriei datorita stării precare de sănătate. Atunci au decis să îl lase singur şi aşa Dumnezeu a ocrotit viaţa plăcutului Său.

Germanii au intrat în Viriţa în decembrie 1941, dar nimeni nu a fost rănit şi nu au fost luaţi prizonieri. În timpul războiului Sfântul Serafim devenise tot mai slăbit şi nu mai slujea decât rar în capela Sfântul Serafim din Sarov. Începând cu 1945 părintele Alexei Kibardin a început să slujească în biserica Kazan. În primăvara lui 1949, Sfântul Serafim ajunsese foarte slăbit şi zăcea la pat. Dar şi aşa, mai primea vizitatori ca şi înainte.

Adormire şi proslăvire

Cu puţin timp înainte de adormirea sa, i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care l-a îndemnat să se Împărtăşească cu Sfintele Taine în fiecare zi. Părintele Alexei Kibardin îi aducea Sfintele Taine în fiecare noapte, la ora 2 dimineaţa. Odată a aţipit si nu i le-a adus decât la ora 4 dimineaţa. I-a cerut iertare Sfântului pentru întârziere şi a observat ca era învăluit de o strălucire de lumină. Atunci Sfântul i-a spus: „Părinte, nu îţi face griji. Sfinţii Îngeri mi-au adus deja Sfintele Taine.” Văzându-l învăluit în lumină, părintele Alexie ştia că ceea ce îi spunea Sfântul era adevărat.

Sfântul i-a spus părintelui Alexei să se ducă la Moscova, ca să îl informeze pe Patriarhul Alexei I că are să plece la Domnul în două săptămâni. Când părintele Alexei a transmis mesajul, Patriarhul şi-a întors privirea spre Sfintele Icoane şi s-a însemnat cu Semnul Sfintei Cruci. Apoi când s-a reîntors spre părintele Alexei, lacrimile îi curgeau pe obraji. Atunci a spus: "Sunt Patriarh de patru ani. 21 mi-au mai rămas. Aceasta este ceea ce mi-a spus mie acest sfânt părinte." Patriarhul Alexei a trecut la cele veşnice în 1970, întocmai cu prorocia Sfântului Serafim.

Sfântul Serafim a trecut la Domnul la 3 aprilie (21 martie S.V.) 1949. Cu o oră înainte de a adormi, a cerut să i se citească acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, al Sfântului Serafim din Sarov şi al Sfântului Nicolae. Timp de o săptămână după adormirea sa, s-a simţit o mireasmă plăcută în Viriţa.

Sfântul Serafim a fost înmormântat în cimitirul bisericii „Icoana din Kazan”, din Viriţa. Mulţime de oameni au participat la slujba de îngropare, iar Viriţa a devenit loc de pelerinaj.

Sfântul Schimonah Serafim a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă în august 2000, cu ziua de prăznuire pe 21 martie.