Pahomie cel Mare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 3: Linia 3:
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
−
Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos (Egipt), din părinţi păgâni, şi a primit o aleasă educaţie, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii.
+
Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos <ref>Izvoarele nu concordă asupra locului naşterii Sf. Pahomie: toate vorbesc de Tabaida, dar unii înţeleg "Tebaida (Egiptul de Sus)" (i.e. "Tebaida de Sus"), alţii "Tebaida (Egiptul de Jos)" (i.e. "Tebaida de Jos").</ref> (Egipt), din părinţi păgâni, şi a primit o aleasă educaţie, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii şi culturii sale.
  
−
Mergând odată cu părinţii în capiştea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capişte zicând către părinţii lui: "Scoateţi de aici pe vrăjmaşul zeilor şi-l alungaţi". Iar preacuviosul (deşi încă nu cunoscuse creştinismul), bând din vinul jertfei idoleşti, a vărsat.  
+
Mergând odată cu părinţii săi în capiştea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capişte zicând către părinţii lui: "Scoateţi de aici pe vrăjmaşul zeilor şi-l alungaţi". Iar preacuviosul (deşi încă nu cunoscuse creştinismul), bând din vinul jertfei idoleşti, a vărsat.  
  
−
Către vârsta de 20 de ani a fost luat cu forţa în armata romană. Aşa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalţi recruţi în aşteptarea înrolării, a cunoscut pentru prima dată creştini, care slujeau acolo pe cei bolnavi şi în nevoi. Impresionat de această dragoste pentru aproapele, a început sp se intereseze de creştinism. După încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creştină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învăţătura Sfintelor Evanghelii şi adevărurile de credinţă, şi a primit Sfântul Botez, în anul 314.
+
Către vârsta de 20 <ref>Izvoarele iarăşi nu concordă asupra vârstei la care sfântul a fost luat la armată: 18, 19, 20 sau 21 de ani.</ref> de ani a fost luat cu forţa în armata romană <ref>Multele războaie din zonă obligau armata romană să recruteze din egipteni, pentru o perioadă de timp.</ref>. Aşa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalţi recruţi în aşteptarea înrolării, a cunoscut pentru prima dată creştini, care slujeau acolo pe cei bolnavi şi în nevoi. Impresionat de această dragoste pentru aproapele, a început să se intereseze de creştinism. După încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creştină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învăţătura [[Sfintelor Evanghelii]] şi adevărurile de credinţă, şi a primit Sfântul [[Botez]], în anul 314.
  
−
După trei ani de viaţă acetică, auzind de un pustnic, cu numele Palamon, şi de sfinţenia vieţii lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, şi, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarca lâna şi să o ţeasă, iar, din câştig, dădea săracilor.
+
După trei ani de viaţă acetică, auzind de un [[pustnic]], cu numele Palamon, şi de sfinţenia vieţii lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, şi, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarca lâna şi să o ţeasă, iar, din câştig, dădea săracilor.
  
−
According to tradition, after ten years with Palamon he heard a Voice telling him to found a monastic community at Tabbenisi (also Tabenna, Tabbenisiot). He and Palamon traveled there, and subsequently Pachomius had a vision in which an angel came to him, clothed in a schema (a type of monastic garment), and gave him a rule for the cenobitic life. This is significant because up until this time ascetics had for the most part lived alone as hermits, not together in a community. Pachomius' rule balanced the communal life with the solitary life; monks live in individual cells but work together for the common good.
+
După ce a stat zece ani cu Palamon, o voce de sus i-a poruncit să întemeieze o comunitate monastică la Tabenisi (Tabbenisi, Tabenna, Tabbenisiot). He and Palamon traveled there, and subsequently Pachomius had a vision in which an angel came to him, clothed in a schema (a type of monastic garment), and gave him a rule for the cenobitic life. This is significant because up until this time ascetics had for the most part lived alone as hermits, not together in a community. Pachomius' rule balanced the communal life with the solitary life; monks live in individual cells but work together for the common good.
  
 
Furthermore, Pachomius was strict with the community of monks that began to grow around him. He gave everyone the same food and attire. The monks of the monastery fulfilled the obediences assigned them for the common good of the monastery. The monks were not allowed to possess their own money nor to accept anything from their relatives. St Pachomius considered that an obedience fulfilled with zeal was greater than fasting or prayer. He also demanded from the monks an exact observance of the monastic rule, and he chastised slackers. Once he even refused to speak directly with his own sister in order that he might maintain his detachment from the world. (He did, however, talk to her through a messenger, and he blessed her desire to become a nun; soon, she had her own all-female monastic community growing up around her.)
 
Furthermore, Pachomius was strict with the community of monks that began to grow around him. He gave everyone the same food and attire. The monks of the monastery fulfilled the obediences assigned them for the common good of the monastery. The monks were not allowed to possess their own money nor to accept anything from their relatives. St Pachomius considered that an obedience fulfilled with zeal was greater than fasting or prayer. He also demanded from the monks an exact observance of the monastic rule, and he chastised slackers. Once he even refused to speak directly with his own sister in order that he might maintain his detachment from the world. (He did, however, talk to her through a messenger, and he blessed her desire to become a nun; soon, she had her own all-female monastic community growing up around her.)
Linia 28: Linia 28:
 
* [http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/pachomius.html Pachomius] from the ''Ecole Glossary''
 
* [http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/pachomius.html Pachomius] from the ''Ecole Glossary''
 
* [http://www.earlychurch.org.uk/pachomius.html "Pachomius"] Mangold, "PACHOMIUS," Philip Schaff, ed., A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology, 3rd edn, Vol. 3. Toronto, New York & London: Funk & Wagnalls Company, 1894. pp.1715-1716. [Greek title excluded]
 
* [http://www.earlychurch.org.uk/pachomius.html "Pachomius"] Mangold, "PACHOMIUS," Philip Schaff, ed., A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology, 3rd edn, Vol. 3. Toronto, New York & London: Funk & Wagnalls Company, 1894. pp.1715-1716. [Greek title excluded]
−
 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 35: Linia 34:
 
*[http://www.voskrese.info/spl/Xpachomy-gt.html St. Pachomius the Great of Upper Egypt, Abbot of Tabennisi] from the St. Pachomius Library
 
*[http://www.voskrese.info/spl/Xpachomy-gt.html St. Pachomius the Great of Upper Egypt, Abbot of Tabennisi] from the St. Pachomius Library
 
*[http://www.saintjonah.org/services/stpachomius.htm The Prayer Rule of St. Pachomius]  
 
*[http://www.saintjonah.org/services/stpachomius.htm The Prayer Rule of St. Pachomius]  
 +
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
  
 
[[Categorie:Cuvioşi]]
 
[[Categorie:Cuvioşi]]

Versiunea de la data 10 octombrie 2007 23:51

Icoană coptă a Sfântului Pahomie, părintele monahismului de obşte

Preacuviosul Pahomie cel Mare (292-346) a fost un mare ascet egiptean, în acelaşi timp un Părinte al pustiei şi întemeietor al monahismului de obşte (cenobitic) în Egipt. Prăznuirea lui se face la 15 mai.

Viaţa

Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos [1] (Egipt), din părinţi păgâni, şi a primit o aleasă educaţie, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii şi culturii sale.

Mergând odată cu părinţii săi în capiştea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capişte zicând către părinţii lui: "Scoateţi de aici pe vrăjmaşul zeilor şi-l alungaţi". Iar preacuviosul (deşi încă nu cunoscuse creştinismul), bând din vinul jertfei idoleşti, a vărsat.

Către vârsta de 20 [2] de ani a fost luat cu forţa în armata romană [3]. Aşa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalţi recruţi în aşteptarea înrolării, a cunoscut pentru prima dată creştini, care slujeau acolo pe cei bolnavi şi în nevoi. Impresionat de această dragoste pentru aproapele, a început să se intereseze de creştinism. După încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creştină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învăţătura Sfintelor Evanghelii şi adevărurile de credinţă, şi a primit Sfântul Botez, în anul 314.

După trei ani de viaţă acetică, auzind de un pustnic, cu numele Palamon, şi de sfinţenia vieţii lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, şi, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarca lâna şi să o ţeasă, iar, din câştig, dădea săracilor.

După ce a stat zece ani cu Palamon, o voce de sus i-a poruncit să întemeieze o comunitate monastică la Tabenisi (Tabbenisi, Tabenna, Tabbenisiot). He and Palamon traveled there, and subsequently Pachomius had a vision in which an angel came to him, clothed in a schema (a type of monastic garment), and gave him a rule for the cenobitic life. This is significant because up until this time ascetics had for the most part lived alone as hermits, not together in a community. Pachomius' rule balanced the communal life with the solitary life; monks live in individual cells but work together for the common good.

Furthermore, Pachomius was strict with the community of monks that began to grow around him. He gave everyone the same food and attire. The monks of the monastery fulfilled the obediences assigned them for the common good of the monastery. The monks were not allowed to possess their own money nor to accept anything from their relatives. St Pachomius considered that an obedience fulfilled with zeal was greater than fasting or prayer. He also demanded from the monks an exact observance of the monastic rule, and he chastised slackers. Once he even refused to speak directly with his own sister in order that he might maintain his detachment from the world. (He did, however, talk to her through a messenger, and he blessed her desire to become a nun; soon, she had her own all-female monastic community growing up around her.)

Pachomius lived the rest of his life managing his monastery, performing wonders, fighting the demons, and of course in fervent prayer. Near the end of his life he was granted another vision: the Lord revealed to him the future of monasticism. The saint learned that future monks would not have such zeal in their struggles as the first generation had, and they would not have experienced guides. Prostrating himself upon the ground, St. Pachomius wept bitterly, calling out to the Lord and imploring mercy for them. He heard a Voice answer, "Pachomius, be mindful of the mercy of God. The monks of the future shall receive a reward, since they too shall have occasion to suffer the life burdensome for the monk."

By 348, Pachomius directed almost three thousand monks. This, however, was also the year that he was infected by some form of plague or pestilence. His closest disciple, St. Theodore (May 17), tended to him with filial love. St. Pachomius died around the year 348 at the age of fifty-three, and was buried on a hill near the monastery.

St. Jerome translated the rule of St. Pachomius into Latin in 404, and only this translation survives. The rule of St. Pachomius influenced St. Benedict, the most influential figure in Western monasticism, in preparing his own rule.

Surse

Legături externe

Note

  1. ↑ Izvoarele nu concordă asupra locului naşterii Sf. Pahomie: toate vorbesc de Tabaida, dar unii înţeleg "Tebaida (Egiptul de Sus)" (i.e. "Tebaida de Sus"), alţii "Tebaida (Egiptul de Jos)" (i.e. "Tebaida de Jos").
  2. ↑ Izvoarele iarăşi nu concordă asupra vârstei la care sfântul a fost luat la armată: 18, 19, 20 sau 21 de ani.
  3. ↑ Multele războaie din zonă obligau armata romană să recruteze din egipteni, pentru o perioadă de timp.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pahomie_cel_Mare&oldid=6221”