Piamun din Egipt

Sfânta Piamun (gr. Πιαμούν) a fost o fecioară care a trăit în Egiptul de Sus în secolul al IV-lea. Principala sursă a vieții ei este Istoria lausiacă (cap. 31) scrisă de Paladie. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face pe 3 martie.

Relatarea lui Paladie

Piamun era o fecioară care și-a trăit anii vieții cu mama sa, mâncând tot la două zile, seara, și torcând lâna. Era învrednicită de darul înainte-vederii.

De pildă, s-a întâmplat odată în Egipt ca un sat să se lupte cu un altul pentru împărțirea apei și să se ajungă până la ucideri și pustiiri. Satul mai puternic a atacat satul fecioarei și o mulțime de bărbați au venit cu sulițe și săbii să-l pustiască.

Cu acest prilej, un înger i s-a arătat ei, descoperindu-i atacul acelora. Deci chemând pe bătrânii satului, le-a spus: „Ieșiți și întâmpinați pe cei ce vin din satul acela împotriva noastră și, ca să nu pieriți și voi împreună cu satul, cereți-le să părăsească dușmănia lor”. Dar temându-se bătrânii, au căzut la picioarele ei, rugând-o și spunându-i: „Noi nu îndrăznim să ieșim înaintea lor, căci le cunoaștem beția și nebunia lor. De ai milă de satul tău și de casa ta, ieși tu pi-i întâmpină”.

Ea neînvoindu-se cu aceasta, s-a suit în cămara ei și a stat toată noaptea în rugăciune, plecându-și genunchii și cerând lui Dumnezeu: „Doamne, Cel ce judeci pământul și Căruia nu-I place nimic din cele nedrepte, primind această rugăciune, trimite puterea Ta și-i oprește pe aceia în locul unde îi va ajunge”. Și pe la ceasul întâi (pe la unu noaptea), aceia aflându-se la trei stadii depărtare, nu s-au mai putut mișca din acel loc. Și li s-a descoperit și lor că piedica le-a venit de la rugăciunea fecioarei. De aceea, trimițând în sat, au cerut pace, spunându-le: „Mulțumiți lui Dumnezeu și rugăciunilor Piamunei, care ne-a împiedicat pe noi”.

Alte elemente ale vieții ei

Când sfânta Piamun era foarte tânără, tatăl ei a murit, dar mama ei creștină a crescut-o cu disciplină și mustrare în Domnul (Efeseni 6:4). Când a crescut, ea și mama ei s-au angajat în lucrarea de milostenie și dragoste creștină. Nu erau bogate, dar din venitul lor modest au reușit să-i ajute pe frații lor săraci și slabi.

Sfânta Piamoun mânca puțină hrană seara, iar noaptea își ținea veghea constantă. De asemenea, lucra la țesutul lânei și s-a dovedit vrednică de darul înainte-vederii.

Când mama ei a murit, cuvioasa a continuat singură lucrarea de a sluji fraților și surorilor ei suferinzi. Le-a vizitat casele, i-a mângâiat și le-a întărit credința.

Când Sfânta Piamun a murit în anul 337, a fost doliu generalizat în satul ei.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon), EIBM al BOR, 2007, pp. 70-71.
• OCA: Virginmartyr Piama