Anafură

Anafura este pâinea sfinţită la Sfânta Liturghie care se împarte credincioşilor la sfârşitul slujbei.

Termeni

Anafură vine din slavonescul (a)nafora (grecii folosesc termenul antidoron), şi trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (anaforaua liturgică sau anaforaua euharistică), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la "Sus să avem inimile!" şi până la ecfonisul "Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tau, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Pregătirea anafurei

Bucăţile de prescură ce rămân de la proscomidie sunt adunate într-un vas anume distinat anafurei şi sunt binecuvântate de preot după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie prin atingere de sfântul potir şi de sfântul disc cu formula: "Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale".

Înţelesul anafurei

După cum arată si numele ei grecesc (antidoron însemnând "în locul Darurilor"), folosit şi de ruşi, precum şi formula de binecuvântare ("în locul Sfintelor Tale"), anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârşitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioşi care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, ca să aibă şi ei o participare concretă la sfinţenia celor săvârşite.

Bibliografie

• Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
• Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală (ediţia a II-a revăzută şi completată), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993.