Iulian de Halicarnas: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Iulian de Halicarnas''' was the Bishop of Halicarnassus, a city in Caria in southwestern Asia Minor, now the city of Bodrum in Turkey. He was a proponent of ...)
 
 
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Iulian de Halicarnas''' a fost [[episcop]] de Halicarnas, oraș situat în Caria din sud-vestul Asiei Mici, astăzi orașul Bodrum din Turcia. El a fost un susținător al [[Monofizitism|monofizitismului]] și a fost considerat ca inițiator al doctrinei [[Erezie|eretice]] a [[Aftartodochetism|aftartodochetismului]], care a creat o [[schismă]] în rândul monofizitilor.
  
−
'''Iulian de Halicarnas''' was the Bishop of Halicarnassus, a city in Caria in southwestern Asia Minor, now the city of Bodrum in Turkey. He was a proponent of [[Monophysitism]]. Bp. Julian originated the [[heresy|heretical]] doctrine of [[aphthartodocetism]] that created a [[schism]] among the Monophysites.
+
==Viața==
  
−
==Viața==
+
Puține sunt cunoscute despre viața și personalitatea lui Iulian. În calitate de episcop al Halicarnasului, Iulian a fost implicat în intrigile cu [[Sever al Antiohiei|Sever]], care ulterior a devenit [[patriarh]] al [[Antiohia|Antiohiei]], ceea ce a dus la exilul, în 511, al patriarhului [[Macedonie al II-lea al Constantinopolului|Macedonie al II-lea al Constantinopolului]]. Iulian însuși a fost exilat în 518, în timpul domniei împăratului [[Iustin I]].
−
Little is known of Julian's life and personality. As [[bishop]] of Halicarnassus, Julian took part in the intrigues with [[Severus of Antioch|Severus]], who later became [[patriarch]] of Antioch, that led to the exile, in 511, of Patriarch [[Macedonius II of Constantinople]]. Julian, himself, was banished, in 518, during the reign emperor Justin I.
 
  
−
In exile at the Monastery of Enaton in el-Dekhiela outside of Alexandria on the Mediterranean coastal road to Mersa Matruh, Julian became involved with Severus, who likewise was in exile, in a dispute over the question whether Christ's body during his life on earth was incorruptible, the heretical doctrine of aphthartodocetism that Julian espoused and Severus disputed. Their dispute led to a schism of the Monophysite party that was not healed until the seventh century.
+
În exilul său la [[Mănăstirea]] Enaton din el-Dekhiela, situată în afara [[Alexandria|Alexandriei]] pe drumul de coastă către Mersa Matruh, Iulian s-a implicat într-o dispută cu Sever, care se afla și el în exil, cu privire la întrebarea dacă trupul lui [[Hristos]] în timpul vieții sale pe pământ era incoruptibil, o doctrină eretică numită aftartodocetism pe care Iulian o susținea și pe care Sever a contestat-o. Disputa lor a dus la o schismă în cadrul partidei monofizite care nu a fost vindecată până în secolul al VII-lea.
  
−
The later years of Julian's life are unknown other than he did not return to Halicarnassus. His doctrine circulated as far as Arabia, and also found acceptance in the Armenian Church. His correspondence with Severus has survived.
+
Ultimii săi ani de viață sunt necunoscute, cu excepția faptului că nu s-a întors la Halicarnas. Doctrina sa a circulat până în Arabia și a fost acceptată și în Biserica Armeană. Corespondența sa cu Sever a supraviețuit.
  
 
==Izvoare==
 
==Izvoare==

Versiunea curentă din 18 octombrie 2023 10:29

Iulian de Halicarnas a fost episcop de Halicarnas, oraș situat în Caria din sud-vestul Asiei Mici, astăzi orașul Bodrum din Turcia. El a fost un susținător al monofizitismului și a fost considerat ca inițiator al doctrinei eretice a aftartodochetismului, care a creat o schismă în rândul monofizitilor.

Viața

Puține sunt cunoscute despre viața și personalitatea lui Iulian. În calitate de episcop al Halicarnasului, Iulian a fost implicat în intrigile cu Sever, care ulterior a devenit patriarh al Antiohiei, ceea ce a dus la exilul, în 511, al patriarhului Macedonie al II-lea al Constantinopolului. Iulian însuși a fost exilat în 518, în timpul domniei împăratului Iustin I.

În exilul său la Mănăstirea Enaton din el-Dekhiela, situată în afara Alexandriei pe drumul de coastă către Mersa Matruh, Iulian s-a implicat într-o dispută cu Sever, care se afla și el în exil, cu privire la întrebarea dacă trupul lui Hristos în timpul vieții sale pe pământ era incoruptibil, o doctrină eretică numită aftartodocetism pe care Iulian o susținea și pe care Sever a contestat-o. Disputa lor a dus la o schismă în cadrul partidei monofizite care nu a fost vindecată până în secolul al VII-lea.

Ultimii săi ani de viață sunt necunoscute, cu excepția faptului că nu s-a întors la Halicarnas. Doctrina sa a circulat până în Arabia și a fost acceptată și în Biserica Armeană. Corespondența sa cu Sever a supraviețuit.

Izvoare

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iulian_de_Halicarnas&oldid=54698”