Epifanie al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viața)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}'''Epifanie al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] de [[Constantinopol]] în anii 519/520–535, în timpul împăratului [[Iustin I]] (518-527) și în prima parte a domniei împăratului [[Iustinian I]] (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la [[Calcedon]] (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul [[Ioan al II-lea al Constantinopolului]] - cu Biserica Romei pentru rezolvarea [[Schisma acachiană|schismei acachiene]].
+
'''Epifanie al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] de [[Constantinopol]] în anii 519/520–535, în timpul împăratului [[Iustin I]] (518-527) și în prima parte a domniei împăratului [[Iustinian I]] (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la [[Calcedon]] (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul [[Ioan al II-lea al Constantinopolului]] - cu Biserica Romei pentru rezolvarea [[Schisma acachiană|schismei acachiene]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
 
Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - [[singhel]] - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea [[Apocrisiarh|apocrisiarhului]] lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia.
 
Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - [[singhel]] - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea [[Apocrisiarh|apocrisiarhului]] lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia.
  
−
Un [[sinod]] la [[Constantinopol]], la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519<ref>Mansi, ''op. cit.'', 491-492</ref>, ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.
+
Un [[sinod]] la [[Constantinopol]], la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519<ref>Jean Mansi, ''Sacrorum conciliorum, nova et amplissima collectio'', vol. VIII, 491-492</ref>, ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.
  
−
Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ [[19 ianuarie]] 520), Epifanie a numit și de împăratul Iustin I să-i succede ca patriarh lui Ioan al II-lea, la [[25 februarie]] 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt [[Schisma acachiană|Schismei Acaciene]]. El a afirmat sprijinul său pentru decretele [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările ierarhilor ale căror nume fuseseră eliminate din [[diptice]]. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea [[Monofizitism|monofizitilor]].
+
Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ [[19 ianuarie]] 520), Epifanie a numit și de împăratul Iustin I să-i succede ca patriarh lui Ioan al II-lea, la [[25 februarie]] 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt [[Schisma acachiană|Schismei Acaciene]]. El a afirmat sprijinul său pentru decretele [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările [[Ierarh|ierarhilor]] ale căror nume fuseseră eliminate din [[diptice]]. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea [[Monofizitism|monofizitilor]].
  
 
Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe [[Sever al Antiohiei]] și pe [[Petru al Antiohiei]].  
 
Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe [[Sever al Antiohiei]] și pe [[Petru al Antiohiei]].  
Linia 19: Linia 19:
 
după=Antim I al Constantinopolului}}
 
după=Antim I al Constantinopolului}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 7 decembrie 2023 18:08

Epifanie al Constantinopolului a fost patriarh de Constantinopol în anii 519/520–535, în timpul împăratului Iustin I (518-527) și în prima parte a domniei împăratului Iustinian I (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul Ioan al II-lea al Constantinopolului - cu Biserica Romei pentru rezolvarea schismei acachiene.

Viața

Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - singhel - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea apocrisiarhului lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia.

Un sinod la Constantinopol, la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519[1], ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.

Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ 19 ianuarie 520), Epifanie a numit și de împăratul Iustin I să-i succede ca patriarh lui Ioan al II-lea, la 25 februarie 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt Schismei Acaciene. El a afirmat sprijinul său pentru decretele Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările ierarhilor ale căror nume fuseseră eliminate din diptice. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea monofizitilor.

Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe Sever al Antiohiei și pe Petru al Antiohiei.

Patriarhul Epifanie a trecut la Domnul la 5 iunie 535, după un episcopat de paisprezece ani.

Casetă de succesiune:
Epifanie al Constantinopolului
Precedat de:
Ioan al II-lea al Constantinopolului 		Patriarh al Constantinopolului
519/520–535 		Urmat de:
Antim I al Constantinopolului



Note

  1. ↑ Jean Mansi, Sacrorum conciliorum, nova et amplissima collectio, vol. VIII, 491-492

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epifanie_al_Constantinopolului&oldid=55727”