Anafură

Anafura este pâinea sfinţită la Sfânta Liturghie care se împarte credincioşilor la sfârşitul slujbei.

Termeni

Anafură vine din slavonescul (a)nafora (grecii folosesc termenul antidoron), şi trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (anaforaua liturgică sau anaforaua euharistică), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la "Sus să avem inimile!" şi până la ecfonisul "Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Pregătirea anafurei

Bucăţile de prescură ce rămân de la proscomidie sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei şi sunt binecuvântate de preot după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie. Până nu demult se practica, sau se mai practică încă, rânduiala de atingere a vasului în care erau puse bucăţile de pâine rămase de la Proscomidie, sau binecuvântate anume pentru folosirea lor ca anafură, de sfântul potir şi de sfântul disc cu formula: "Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale".

Din anul 2012 s-a hotărât de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înlocuirea acestei rânduieli cât şi a formulei de binecuvântare:

1. rânduiala practicată trebuie să fie aceea a înălţării în chipul crucii a pâinii respective înaintea Sfintelor Taine abia sfinţite fără atingerea de Sfintele Vase (de altfel un gest neconfirmat de sursele vechi liturgice).
2. formula de binecuvântare este: "Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinţilor tăi". Se evită astfel discuţiile din jurul formulei: "...în locul Sfintelor Tale Taine...", care crea impresia că anafura are aceeaşi valoare cu Sfintele Daruri şi "Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi...", care nu face referire la Maica Domnului, mai cu seamă că anafura în ritul ortodox o reprezintă pe Maica Domnului.

Înţelesul anafurei

Anafură

După cum arată si numele ei grecesc (antidoron însemnând "în locul Darurilor"), folosit şi de ruşi, precum şi formula de binecuvântare ("în locul Sfintelor Tale"), anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârşitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioşi care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, ca să aibă şi ei o participare concretă la sfinţenia celor săvârşite.

Bibliografie

• Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
• Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală (ediţia a II-a revăzută şi completată), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993.
• Ierom. Dr. Petru Pruteanu, Anafura şi antidorul
• Preot Prof. Petre Vintilescu, Anafora sau Antidoron din Studii Teologice, generală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953.
• Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2012.