Melchisedec Ștefănescu: Diferență între versiuni
m (a redenumit Melchisedec Ştefănescu în Melchisedec Ștefănescu: diacritice noi (cu virgulă)) |
(ortografie) |
||
Linia 6: | Linia 6: | ||
A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la acelaşi Seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul din Huşi (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). Locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit [[arhiereu]] cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879); la [[22 februarie]] 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte. | A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la acelaşi Seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul din Huşi (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). Locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit [[arhiereu]] cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879); la [[22 februarie]] 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte. | ||
− | Însufleţit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza şi Războiul de Independenţă, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României şi se | + | Însufleţit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza şi Războiul de Independenţă, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României şi se încredințează o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al [[ecumenism]]ului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferinţa vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieţii bisericeşti, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoaşterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălăneşti, Constantin Nazarie ş.a.). Prin testament, creează o fundaţie din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca şi colecţia sa numismatică le-a daruit Academiei Române. |
==Publicaţii== | ==Publicaţii== | ||
− | Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele ruseşti. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii | + | Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele ruseşti. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripţii şi însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.). |
===Manuale=== | ===Manuale=== | ||
Linia 17: | Linia 17: | ||
*Scurtă introducere în cursul ştiinţelor teologice, Iaşi, 1846, VI + 168 P.; | *Scurtă introducere în cursul ştiinţelor teologice, Iaşi, 1846, VI + 168 P.; | ||
*Catehismul ortodox, Iaşi, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret at Moscovei); | *Catehismul ortodox, Iaşi, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret at Moscovei); | ||
− | *Introducere în | + | *Introducere în sfinţitele cărţi ale Vechiului şi Noului Testament, 2 vol., Iaşi, 1860, 230 + 223 p.; |
*Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, Bucureşti, 1862, 280 p. | *Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, Bucureşti, 1862, 280 p. | ||
− | *Alte manuale au | + | *Alte manuale au rămas în manuscris |
===Lucrări=== | ===Lucrări=== | ||
*Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi; | *Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi; | ||
*Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II); | *Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II); | ||
− | *Lipovenismul, adică schismaticii şi ereticii ruseşti....... Bucureşti, 1871, 547p. ( | + | *Lipovenismul, adică schismaticii şi ereticii ruseşti....... Bucureşti, 1871, 547p. (tradusă în greceşte şi tipărită la Constantinopol în 1876), |
*Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, Bucureşti 1982, 55 p.; | *Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, Bucureşti 1982, 55 p.; | ||
*Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor şi Tetrrevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneţ Bucureşti, 1882; | *Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor şi Tetrrevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneţ Bucureşti, 1882; | ||
Linia 41: | Linia 41: | ||
Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris. | Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris. | ||
− | A tradus din | + | A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători şi duminici (Bucureşti, 1 883), iar din slavonește şi grecește câteva cărţi de slujbă. |
Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertaţii, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă şi calendarul, 1881, 44 P.; | Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertaţii, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă şi calendarul, 1881, 44 P.; | ||
*Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, 1881, 28 p.; | *Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, 1881, 28 p.; | ||
− | *Studiu despre ierarhia şi instituţiunea | + | *Studiu despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere şi despre ierarhia instituţiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.); |
*O Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.; | *O Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.; | ||
*Corespondenţă (publicată mai târziu). | *Corespondenţă (publicată mai târziu). | ||
[[Categorie:Ierarhi români]] | [[Categorie:Ierarhi români]] |
Versiunea de la data 16 noiembrie 2013 16:04
Melchisedec Ştefănescu a fost Episcop de Huşi, Ismail şi Roman, membru titular (1870) al Academiei Române care aduce o contribuţie preţioasă în special în literatura religioasă şi teologică, dar şi în istorie.
Cuprins
Viaţa
Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la 15 februarie 1823, în Gârcina, judeţul Neamţ, în familie de preot, şi a decedat la 16 mai 1992, în Roman.
A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la acelaşi Seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul din Huşi (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). Locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879); la 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.
Însufleţit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza şi Războiul de Independenţă, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României şi se încredințează o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al ecumenismului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferinţa vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieţii bisericeşti, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoaşterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălăneşti, Constantin Nazarie ş.a.). Prin testament, creează o fundaţie din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca şi colecţia sa numismatică le-a daruit Academiei Române.
Publicaţii
Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele ruseşti. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripţii şi însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.).
Manuale
- Manual de Liturgică, Iaşi, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a Bucureşti, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvortev);
- Manual de tipic, Iaşi, 1854, 100 p.;
- Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, laşi, 1855, VIII + 419 p.;
- Scurtă introducere în cursul ştiinţelor teologice, Iaşi, 1846, VI + 168 P.;
- Catehismul ortodox, Iaşi, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret at Moscovei);
- Introducere în sfinţitele cărţi ale Vechiului şi Noului Testament, 2 vol., Iaşi, 1860, 230 + 223 p.;
- Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, Bucureşti, 1862, 280 p.
- Alte manuale au rămas în manuscris
Lucrări
- Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi;
- Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II);
- Lipovenismul, adică schismaticii şi ereticii ruseşti....... Bucureşti, 1871, 547p. (tradusă în greceşte şi tipărită la Constantinopol în 1876),
- Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, Bucureşti 1982, 55 p.;
- Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor şi Tetrrevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneţ Bucureşti, 1882;
- Inscripţia de la mănăstirea Războieni, Bucureşti, 1882,48 p.;
- O vizită la câteva mănăstiri şi biserici antice din Bucovina, Bucureşti, 1883, 65 P.;
- Inscripţiunile bisericilor armeneşti din Moldova, Bucureşti, 1883; 71 p.;
- Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti, manuscrise vechi ce se află în biblioteca mănăstirii Neamţ, Bucureşti, 1983, 71 P.;
- Papismul şi starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României. Bucureşti, 1883, 110 p..;
- Vizita şi scrierile lui Grigore Tamblac, Bucureşti, 1884. 109 p.;
- Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti 1885, 318 p,
- Schiţe biografice din viaţa mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) şi a altor persoane bisericeşti contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (şi Bucureşti, 1987, 80p.);
- Viaţa şi minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă şi istoricul sfintelor ei moaşte, Bucureşti, 1989, 65 p.;
- Tratat despre cinstirea şi închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă şi despre icoanele făcătoare de minuni din România, Bucureşti, 1890. 49 P,
- Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea şi cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, Bucureşti, 1890, 116 p. ş.a.
Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.
A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători şi duminici (Bucureşti, 1 883), iar din slavonește şi grecește câteva cărţi de slujbă.
Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertaţii, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă şi calendarul, 1881, 44 P.;
- Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, 1881, 28 p.;
- Studiu despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere şi despre ierarhia instituţiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.);
- O Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
- Corespondenţă (publicată mai târziu).
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Membri ai Academiei Române > Membri titulari ai Academiei Române
Categorii > Viața Bisericii > Educație
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români