Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Vohodul Mic: Diferență între versiuni

m (interwiki mk)
m (→‎Desfășurare: Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 2: Linia 2:
 
'''Vohodul Mic''' sau '''Ieşirea Mică''' este procesiunea cu [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] a [[cler]]ului, spre [[altar]]. Uneori este numită şi  ''"Prima"'' Ieşire.
 
'''Vohodul Mic''' sau '''Ieşirea Mică''' este procesiunea cu [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] a [[cler]]ului, spre [[altar]]. Uneori este numită şi  ''"Prima"'' Ieşire.
  
−
==Desfăşurare==
+
==Etimologie și sens==
−
Dacă [[preot]]ul slujeşte singur [[Sfânta Liturghie]], fără [[episcop]], Ieşirea Mică este făcută de cler care înconjoară [[masa altarului]] şi apoi prin mijlocul bisericii cu Sfânta Evanghelie. Apoi intră în altar prin [[uşile împărăteşti]] ale [[iconostas]]ului însoţit de [[imn]]ul Ieşirii.
+
Atât în limba greacă (gr. ''eisodos'') cât și în limba slavonă (''vohod'' sau ''vŭchodŭ'') termenul desemnează „acțiunea de a intra”, pentru că desemnează intrarea cu darurile sau cu cărțile sfinte. În liturghia Bisericii primelor secole, darurile erau pregătite afară din biserică într-un loc special amenajat și tot afară, într-o anexă numită diaconicon erau păstrare veșmintele, obiectele să cărțile sfinte. De aceea procesiunile de aducere a darurilor și, respectiv, a cărților sfinte, erau la propriu intrări. În limba liturgică românească recentă s-a preferat termenul de „ieșire”, pentru că ceea ce se vede în primul rând în ritualul liturghiei de azi este o ieșire cu darurile sau cărțile sfinte din altar, urmată desigur de o intrare.
  
−
Dacă episcopul slujeşte, Sfânta Evanghelie îi este adusă afară în mijlocul bisericii, în mijlocul oamenilor unde este de la începutul Sfintei Liturghii. Aceasta îi este adusă de un diacon (care duce Cartea Sfântă în procesiune) şi este urmat de preoţi în ordinea rangului.
+
==Desfășurare==
 +
Dacă [[preot]]ul slujește singur [[Sfânta Liturghie]], fără [[episcop]], Ieșirea Mică este făcută de cler care înconjoară [[masa altarului]] și apoi prin mijlocul bisericii cu Sfânta Evanghelie. Apoi intră în altar prin [[Ușile Împărătești|ușile împărătești]] ale [[iconostas]]ului însoțit de [[imn]]ul Ieșirii.
 +
 
 +
Dacă episcopul slujește, Sfânta Evanghelie îi este adusă afară în mijlocul bisericii, în mijlocul oamenilor unde este de la începutul Sfintei Liturghii. Aceasta îi este adusă de un diacon (care duce Cartea Sfântă în procesiune) și este urmat de preoți în ordinea rangului.
  
 
==Semnificaţie==
 
==Semnificaţie==
−
Ieşirea Mică semnifică mişcarea întregii [[Biserica Ortodoxă|Biserici]] condusă de Capul ei [[Iisus Hristos]] în persoana celui care slujeşte (şi în Cartea Evangheliilor pe care acesta o duce) spre altar care simbolizeză că [[Împărăţia lui Dumnezeu]] poate fi văzută.
+
Ieşirea Mică semnifică mişcarea întregii [[Biserica Ortodoxă|Biserici]] condusă de Capul ei [[Iisus Hristos]] în persoana celui care slujeşte (şi în Cartea Evangheliilor pe care acesta o duce) spre altar care simbolizează că [[Împărăţia lui Dumnezeu]] poate fi văzută.
  
 
Dar cantonarea în "simbolismul istorico-reprezentaţional" poate duce la o separare  între cler şi laici şi la o interpretare greşită a celor două grupuri de participanţi deplini la lucrarea comună de slujire şi ascultare. <sup>(see: [http://jacwell.org/Liturgical%20Music/symbol_and_reality_in_the_divine.htm SIMBOL ŞI REALITATE ÎN SFÂNTA LITURGHIE])</sup>
 
Dar cantonarea în "simbolismul istorico-reprezentaţional" poate duce la o separare  între cler şi laici şi la o interpretare greşită a celor două grupuri de participanţi deplini la lucrarea comună de slujire şi ascultare. <sup>(see: [http://jacwell.org/Liturgical%20Music/symbol_and_reality_in_the_divine.htm SIMBOL ŞI REALITATE ÎN SFÂNTA LITURGHIE])</sup>

Versiunea curentă din 19 aprilie 2013 21:50

Etimologie și sens

Atât în limba greacă (gr. eisodos) cât și în limba slavonă (vohod sau vŭchodŭ) termenul desemnează „acțiunea de a intra”, pentru că desemnează intrarea cu darurile sau cu cărțile sfinte. În liturghia Bisericii primelor secole, darurile erau pregătite afară din biserică într-un loc special amenajat și tot afară, într-o anexă numită diaconicon erau păstrare veșmintele, obiectele să cărțile sfinte. De aceea procesiunile de aducere a darurilor și, respectiv, a cărților sfinte, erau la propriu intrări. În limba liturgică românească recentă s-a preferat termenul de „ieșire”, pentru că ceea ce se vede în primul rând în ritualul liturghiei de azi este o ieșire cu darurile sau cărțile sfinte din altar, urmată desigur de o intrare.

Desfășurare

Dacă preotul slujește singur Sfânta Liturghie, fără episcop, Ieșirea Mică este făcută de cler care înconjoară masa altarului și apoi prin mijlocul bisericii cu Sfânta Evanghelie. Apoi intră în altar prin ușile împărătești ale iconostasului însoțit de imnul Ieșirii.

Dacă episcopul slujește, Sfânta Evanghelie îi este adusă afară în mijlocul bisericii, în mijlocul oamenilor unde este de la începutul Sfintei Liturghii. Aceasta îi este adusă de un diacon (care duce Cartea Sfântă în procesiune) și este urmat de preoți în ordinea rangului.

Semnificaţie

Ieşirea Mică semnifică mişcarea întregii Biserici condusă de Capul ei Iisus Hristos în persoana celui care slujeşte (şi în Cartea Evangheliilor pe care acesta o duce) spre altar care simbolizează că Împărăţia lui Dumnezeu poate fi văzută.

Dar cantonarea în "simbolismul istorico-reprezentaţional" poate duce la o separare între cler şi laici şi la o interpretare greşită a celor două grupuri de participanţi deplini la lucrarea comună de slujire şi ascultare. (see: SIMBOL ŞI REALITATE ÎN SFÂNTA LITURGHIE)

Istoric

Iniţial, Ieşirea Mică marca începutul slujbei, dar în prezent este precedată de numeroase litanii şi Psalmi. Era modul de a aduce Cartea Sfântă din locul unde era păstrată în altar.

Articole înrudite

Sursa

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Vohodul_Mic&oldid=33765”