Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Maximian al Constantinopolului: Diferență între versiuni
m (→‎Surse: +categ.)
 
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
Cel întru [[sfinţi]] părintele nostru '''Maximian'''(sau '''Maximianus'''), a fost [[arhiepiscop]] de [[Constantinopol]] între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul [[Hristologie|disputelor hristologice]] ce au urmat [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului al III-lea Ecumenic]] și depunerii lui [[Nestorie]]. Alegerea sa a fost influiențată de dorința împăratului Teodosie al II-lea. Prăznuirea sa se face la data de [[21 aprilie]]. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de [[20 noiembrie]].
+
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Maximian''' (sau '''Maximianus'''), a fost [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]] între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul [[Hristologie|disputelor hristologice]] ce au urmat [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului al III-lea Ecumenic]] și depunerii lui [[Nestorie]]. Alegerea sa a fost influențată de dorința împăratului [[Teodosie al II-lea]]. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[21 aprilie]]. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de [[20 noiembrie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Maximian was of Roman background, born in Rome, who was a childhood friend of Pope [[Celestine of Rome|Celestine I of Rome]]. He was noted to be a pious man, but was not known for his intellect. He had a good reputation among the Christians, in part because at his own expense he constructed monuments to bury the departed. Maximian led a [[monasticism|monastic]] life before he entered the [[Holy Orders]]. He became a [[preot]] of the [[Church of Constantinople]], [[ordination|ordained]] by Abp. Sisinnius. He was a member of the [[clergy]] since the days of [[Ioan Gură de Aur]]. After the deposition of Nestorius, Maximian became Archbishop of Constantinople at the insistence of Emperor Theodosius II who apparently was looking for an ordinary candidate and perhaps one who was not overly under the influence of his sister, [[Pulcheria the Empress|Pulcheria]]. His selection passed over Proclus, who was a favorite of the aristocrats.
+
Maximian s-a născut la Roma și a fost prieten din copilărie cu papa [[Celestin al Romei]]. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu era renumit pentru capacitățile sale intelectuale. Avea o bună reputație printre creștini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiți. Maximian a fost o vreme [[monah]] înainte de a fi [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]] de către de [[arhiepiscop]]ul Sisinie I. Făcea parte din [[cler]]ul local încă din vremea păstoriei sfântului [[Ioan Gură de Aur]].  
  
−
Maximian was [[consecration of a bishop|consecrated]] on [[25 octombrie]], 431. The attendees at his consecration reflected the ongoing controversy as the Orientals (Syrians) were not invited because they continued to regard Nestorius' removal from the [[see]] of Constantinople as uncanonical. Maximian held Orthodox beliefs and thus followed in the stead of such former [[archbishop]]s as John Chrysostom, Atticus, and Sisinnius.  
+
După depunerea lui [[Nestorie]], Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistența împăratului [[Teodosie al II-lea]], care își dorea un arhiepiscop mai modest și eventual unul care să nu se afle întru totul sub influența surorii lui, împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]]. A fost preferat lui [[Proclu al Constantinopolului|Proclu]], candidatul susținut de aristocrație.
  
−
After initially enforcing the rulings of the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]], Theodosius, in mid 432, decided to try to heal the split with the Syrians and, after consulting with Bp. Maximian, wrote to [[John of Antioch]] deploring the animosity and setting conditions for reconciliation with the [[synod]] at Constantinople. Among the conditions was a requirement that the Syrians accept Maximian as bishop of Constantinople and renounce Nestorius. But, the Syrians, including John of Antioch, had objection over the 'two natures' issues with Cyril of Alexandria and his Letters and Chapters. After much negotiations Cyril and the Syrians settled their differences with the Chapters and John accepted Maximian and renounced Nestorius.
+
Maximian a fost hirotonit pe [[25 octombrie]] 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii - Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitați, întrucât continuau să susțină că înlăturarea lui Nestorie de pe [[scaun]]ul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor [[arhiepiscop]]i precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus și Sisinie.
 +
 
 +
După ce s-a străduit inițial să impună hotărârile [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui [[Ioan I al Antiohiei]] o scrisoare în care deplângea persistența animozităților și propunea condiții pentru reconcilierea cu [[sinod]]ul constantinopolitan. Printre aceste condiții se găsea și acceptarea depunerii lui Nestorie și recunoașterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care și Ioan al Antiohiei aveau obiecții cu privire la formulările propuse de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] în ''Scrisorile'' sale și în ''Capitolele împotriva lui Nestorie'', în care acesta afirma coexistența a „două naturi” (dumnezeiască și omenească) în Persoana unică a lui Iisus Hristos, precum și faptul că Fecioara Maria se cuvenea a fi numită ''Theotokos'', "Născătoare de Dumnezeu". După îndelungi negocieri, s-a ajuns la un acord cu privire la această formulă, sirienii renunțând la obiecțiile lor. Ioan al Antiohiei a acceptat să renunțe să-l mai sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian și în cele din urmă s-a împăcat cu Sf. Chiril.
 +
 
 +
În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ținut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate și a scăderii capacității sale intelectuale, Maximian nu mai putea face față responsabilităților sale. În Joia Mare, pe [[12 aprilie]] 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.
  
−
Throughout these negotiations, Maximian remained distant and blind to what was happening around him. Thus, it became clear that age and diminished intellectual alertness showed that he was not up to the job. On [[12 aprilie]], 434, Holy Thursday, in the midst of the negotiations Maximian reposed.
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=[[Nestorie]]|
 
înainte=[[Nestorie]]|
−
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Arhiepiscop de Constantinopol]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 
ani= 431-434|
 
ani= 431-434|
−
după=[[Proclu de Constantinopol|Proclu]]}}
+
după=[[Proclu al Constantinopolului|Proclu]]}}
−
{{end box}}  
+
{{end box}}
 +
 
 +
==Surse==
 +
[[:en:Maximian of Constantinople]], după:
  
−
==Sources==
+
*en: [[Wikipedia: Archbishop Maximianus of Constantinople]]
−
*[[Wikipedia: Archbishop Maximianus of Constantinople]]
+
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=42 Ec-patr: Maximian]
−
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=42 Ec-patr: Maximian]
+
*en: [[John Anthony McGuckin|McGuckin, John A.]], ''St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy''. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7  
−
*[[John Anthony McGuckin|McGuckin, John A.]], ''St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy''. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7  
 
  
−
[[Category: Episcopi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
−
[[Category: Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
−
[[Category: Patriarhi de Constantinopol]]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
  
 
[[en:Maximian of Constantinople]]
 
[[en:Maximian of Constantinople]]

Versiunea curentă din 5 aprilie 2018 15:04

Cel întru sfinți părintele nostru Maximian (sau Maximianus), a fost Patriarh al Constantinopolului între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul disputelor hristologice ce au urmat Sinodului al III-lea Ecumenic și depunerii lui Nestorie. Alegerea sa a fost influențată de dorința împăratului Teodosie al II-lea. Prăznuirea sa se face la data de 21 aprilie. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de 20 noiembrie.

Viața

Maximian s-a născut la Roma și a fost prieten din copilărie cu papa Celestin al Romei. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu era renumit pentru capacitățile sale intelectuale. Avea o bună reputație printre creștini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiți. Maximian a fost o vreme monah înainte de a fi hirotonit preot al Bisericii Constantinopolului de către de arhiepiscopul Sisinie I. Făcea parte din clerul local încă din vremea păstoriei sfântului Ioan Gură de Aur.

După depunerea lui Nestorie, Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistența împăratului Teodosie al II-lea, care își dorea un arhiepiscop mai modest și eventual unul care să nu se afle întru totul sub influența surorii lui, împărăteasa Pulcheria. A fost preferat lui Proclu, candidatul susținut de aristocrație.

Maximian a fost hirotonit pe 25 octombrie 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii - Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitați, întrucât continuau să susțină că înlăturarea lui Nestorie de pe scaunul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor arhiepiscopi precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus și Sisinie.

După ce s-a străduit inițial să impună hotărârile Sinodului de la Efes, pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui Ioan I al Antiohiei o scrisoare în care deplângea persistența animozităților și propunea condiții pentru reconcilierea cu sinodul constantinopolitan. Printre aceste condiții se găsea și acceptarea depunerii lui Nestorie și recunoașterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care și Ioan al Antiohiei aveau obiecții cu privire la formulările propuse de Sf. Chiril al Alexandriei în Scrisorile sale și în Capitolele împotriva lui Nestorie, în care acesta afirma coexistența a „două naturi” (dumnezeiască și omenească) în Persoana unică a lui Iisus Hristos, precum și faptul că Fecioara Maria se cuvenea a fi numită Theotokos, "Născătoare de Dumnezeu". După îndelungi negocieri, s-a ajuns la un acord cu privire la această formulă, sirienii renunțând la obiecțiile lor. Ioan al Antiohiei a acceptat să renunțe să-l mai sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian și în cele din urmă s-a împăcat cu Sf. Chiril.

În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ținut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate și a scăderii capacității sale intelectuale, Maximian nu mai putea face față responsabilităților sale. În Joia Mare, pe 12 aprilie 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.


Casetă de succesiune:
Maximian al Constantinopolului
Precedat de:
Nestorie 		Patriarh al Constantinopolului
431-434 		Urmat de:
Proclu



Surse

en:Maximian of Constantinople, după:

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Maximian_al_Constantinopolului&oldid=46406”