Sfânta Sofia (Constantinopol): Diferență între versiuni
IoanC (Discuție | contribuții) m |
(actualizare: trist, dar adevărat) |
||
| (Nu s-au afișat 19 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | [[Image:Hagia_Sophia.jpg|right|thumb|350px|Biserica Sfânta Sofia]] | |
| + | '''Sfânta Sofia''', din grecescul ''Aghia Sofia'' (Άγια Σοφία), sau '''Biserica Sfintei Înţelepciuni''', cunoscută și sub alte nume precum '''Sancta Sophia''' în limba latină, sau '''Ayasofya''' în limba turcă, este o veche [[catedrală]] ce aparţine de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului]], şi care se află în oraşul Istanbul din Turcia zilelor noastre. Ea a fost transformată în moschee de către turci, în 1453, iar din 1935 a fost utilizată ca muzeu. În iulie 2020, s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea reprezentanților UNESCO, dar și a unor state precum Grecia.<ref name=hotnews>[https://www.hotnews.ro/stiri-international-24165714-autoritatile-turce-revocat-statutul-muzeu-sfanta-sofia.htm ''Turcia a revocat statutul de muzeu al Catedralei Sfânta Sofia. Erdogan a semnat decretul de transformare în moschee.''], 10 iulie 2020, ''Hotnews.ro''</ref> | ||
| − | + | Este recunoscută universal ca una dintre marile clădiri ale lumii, reprezentând un punct de referinţă în istoria arhitecturii și fiind inclusă în lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO (1985). | |
| − | |||
| + | ==Construcţia bisericii== | ||
| + | [[Image:Hagia_Sophia_no_minarets.jpg|left|thumb|300px|Sfânta Sofia cu minaretele musulmane înlăturate prin metode grafice]] | ||
| + | Prima biserică importantă de pe acel loc a fost construită de Constanţiu al II-lea, fiul lui [[Constantin cel Mare]], dar ea a fost pârjolită în timpul răscoalei Nika din anul 532. Biserica a fost reconstruită între anii 532 și 537 sub însăşi supravegherea Împăratului [[Iustinian|Iustinian cel Mare]], şi a rămas în această formă până în zilele noastre. Este unul dintre cele mai măreţe exemple de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaicuri, cât şi coloanele şi acoperirile cu marmură sunt de o mare valoare artistică. Templul în sine era atât de bogat şi de frumos decorat, încât se crede că Iustinian ar fi spus ''Νενίκηκά σε Σολομών'': "[[Solomon]], te-am întrecut!" | ||
| + | Arhitecţii bisericii au fost Isidor din Milet şi Anthemiu din Tralles, profesori de geometrie la Universitatea din Constantinopol. Biserica lui Iustinian a fost deopotrivă apogeul arhitectural al Antichităţii târzii, cât şi prima capodoperă a arhitecturii bizantine. Influenţa sa arhitecturală, dar şi liturgică s-a răspândit şi a rezistat în [[Biserica Ortodoxă]], [[Biserica Romano-Catolică]], şi în lumea musulmană de asemenea. | ||
| + | [[Image:Hagia_Sophia_interior.jpg|right|thumb|300px|Interiorul bisericii Sfânta Sofia]] | ||
| − | == | + | == Descriere == |
| − | |||
| − | |||
| − | + | Sfânta Sofia este acoperită de o cupolă centrală cu diametrul de 31 de metri, puţin mai mic decât cel al Panteonului. Acest dom pare a fi „suspendat în văzduh” de către o arcadă neîntreruptă ce se situează pe ferestre arcuite. Aceste ferestre ajută ca interiorul plin de culori să fie inundat de lumină. Bolta este sprijinită de pandantive, şi anume, patru secţiuni triunghiulare de zidărie ce rezolvă problema aşezării unei baze rotunde pe o formă pătrată. Greutatea domului se transmite prin pandative către patru piloni masivi ce se află în colţuri. Între aceştia, cupola pare că pluteşte deasupra a patru arce uriaşe. | |
| − | |||
| − | + | La capătul vestic (intrarea) şi cel de la răsărit (liturgic), deschiderile arcuite sunt extinse de semi-domuri, la rândul lor suspendate pe exedre. Aşadar, o ierarhie alcătuită din elemente în formă de dom creează un vast interior cu aspect dreptunghiular, ce este încoronat cu bolta principală. Această înşiruire de elemente arhitecturale este fără pereche în antichitate. | |
| − | |||
| − | + | Structura a fost serios deteriorată de mai multe cutremure. Cupola s-a prăbuşit după un cutremur din anul 558, iar înlocuirea ei a cedat în anul 563. Au mai existat şi alte surpări parţiale în anii 989 şi 1346. | |
| − | + | Toate suprafeţele interioare sunt îmbrăcate cu piese de marmură de multe culori, verzi și albe, cu porfir purpuriu şi mozaicuri din aur, ce sunt încrustate pe cărămidă. Exteriorul bisericii este format din pereţi simplu tencuiţi şi care dezvăluie claritatea ansamblului de bolte şi domuri. | |
| − | + | == Istoria târzie a bisericii == | |
| + | [[image:Hagia_Sophia_Christ.jpg|thumb|270px|left|Mozaic cu [[Iisus Hristos]]]] | ||
| + | Pentru mai bine de 900 de ani, Sfânta Sofia a reprezentat scaunul Patriarhiei de Constantinopol, cât şi incintă principală pentru ceremoniile imperiale. La [[Căderea Constantinopolului]] din anul 1453, biserica a fost transformată în moschee de către turcii otomani, sub Sultanul Mehmed al II-lea. Deoarece islamul consideră blasfemie reprezentarea formelor omeneşti, va să zică [[iconoclasm|iconoclastică]], mozaicurile iconografice ale bisericii au fost acoperite cu ipsos. Pentru timp de aproape 500 de ani, principala moschee a oraşului Istanbul, '''Ayasofya''', a fost model de inspiraţie pentru moschei otomane din Constantinopol precum Şehzad, Suleiman si Rustem Paşa. | ||
| − | + | În anul 1934, sub preşedintele turc Kamal Atatürk, Sfânta Sofia a fost secularizată şi transformată în '''Muzeul Ayasofya'''. Cu toate acestea, mozaicurile au rămas în mare parte acoperite, iar clădirea a fost lăsată să se deterioreze. O misiune UNESCO din anul 1993 a raportat că s-a observat tencuială căzând, piese de de marmură murdare, geamuri sparte, picturi decorative afectate de umezeală şi acoperişul prost întreţinut. De atunci, s-au început lucrări de restaurare şi acoperire. | |
| − | |||
| − | |||
| − | + | Deşi Turcia, şi mai ales Istanbulul, este mai secularizată de cât majoritatea statelor musulmane, statutul bisericii Sfânta Sofia rămâne un subiect sensibil. Semnele ce conţin caligrafie islamică rămân în continuare agăţate de cupola principală. Mozaicurile au început să iasă cu încetul la iveală. | |
| − | + | În iulie 2020, s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, acest fapt stârnind numeroase critici din partea comunităților creștine, dar și a UNESCO.<ref name=hotnews/> | |
| + | [[image:Istanbul086.jpg|thumb|350px|right|Sfânta Sofia văzută noaptea]] | ||
| − | [[ | + | ==Note== |
| + | <references /> | ||
| + | |||
| + | ==Bibliografie== | ||
| + | *Mainstone, Rowland J. (1997). ''Hagia Sophia: Architecture, Structure, and Liturgy of Justinian's Great Church'' (reprint edition). W W Norton & Co Inc. (ISBN 0500279454) | ||
| + | |||
| + | ==Alte lecturi== | ||
| + | * Dr. Robert S. Nelson. ''[http://books.google.ca/books?id=r-OsEpcTYpMC&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Hagia Sophia, 1850-1950: Holy Wisdom Modern Monument].'' University of Chicago Press, 2004. ISBN 9780226571713 | ||
| + | * Prof. Erik Goldstein. ''Holy Wisdom and British Foreign Policy, 1918-1922: The St. Sophia Redemption Agitation''. In ''Byzantine and Modern Greek Studies'' Vol.15 (1991): pp.36-64. | ||
| + | |||
| + | ==Legături externe== | ||
| + | * Byzantium 1200. [http://www.byzantium1200.com/hagia.html Hagia Sophia]. (Computer reconstruction). | ||
| + | *[http://gbgm-umc.org/umw/bible/procopius.stm Contemporary description] by Procopius, ''De Aedificiis'', published in 561 AD. | ||
| + | *[http://www.focusmm.com/civilization/hagia/welcome.htm Introduction, with floor plan and elevations.] | ||
| + | *[http://www.archaeology.org/online/news/sophia.html Very brief illustrated report on restorations] | ||
[[Categorie:Biserici]] | [[Categorie:Biserici]] | ||
| − | [[ | + | |
| + | [[en:Hagia Sophia (Constantinople)]] | ||
Versiunea curentă din 23 iulie 2020 04:29
Sfânta Sofia, din grecescul Aghia Sofia (Άγια Σοφία), sau Biserica Sfintei Înţelepciuni, cunoscută și sub alte nume precum Sancta Sophia în limba latină, sau Ayasofya în limba turcă, este o veche catedrală ce aparţine de Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, şi care se află în oraşul Istanbul din Turcia zilelor noastre. Ea a fost transformată în moschee de către turci, în 1453, iar din 1935 a fost utilizată ca muzeu. În iulie 2020, s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea reprezentanților UNESCO, dar și a unor state precum Grecia.[1]
Este recunoscută universal ca una dintre marile clădiri ale lumii, reprezentând un punct de referinţă în istoria arhitecturii și fiind inclusă în lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO (1985).
Cuprins
Construcţia bisericii
Prima biserică importantă de pe acel loc a fost construită de Constanţiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, dar ea a fost pârjolită în timpul răscoalei Nika din anul 532. Biserica a fost reconstruită între anii 532 și 537 sub însăşi supravegherea Împăratului Iustinian cel Mare, şi a rămas în această formă până în zilele noastre. Este unul dintre cele mai măreţe exemple de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaicuri, cât şi coloanele şi acoperirile cu marmură sunt de o mare valoare artistică. Templul în sine era atât de bogat şi de frumos decorat, încât se crede că Iustinian ar fi spus Νενίκηκά σε Σολομών: "Solomon, te-am întrecut!"
Arhitecţii bisericii au fost Isidor din Milet şi Anthemiu din Tralles, profesori de geometrie la Universitatea din Constantinopol. Biserica lui Iustinian a fost deopotrivă apogeul arhitectural al Antichităţii târzii, cât şi prima capodoperă a arhitecturii bizantine. Influenţa sa arhitecturală, dar şi liturgică s-a răspândit şi a rezistat în Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, şi în lumea musulmană de asemenea.
Descriere
Sfânta Sofia este acoperită de o cupolă centrală cu diametrul de 31 de metri, puţin mai mic decât cel al Panteonului. Acest dom pare a fi „suspendat în văzduh” de către o arcadă neîntreruptă ce se situează pe ferestre arcuite. Aceste ferestre ajută ca interiorul plin de culori să fie inundat de lumină. Bolta este sprijinită de pandantive, şi anume, patru secţiuni triunghiulare de zidărie ce rezolvă problema aşezării unei baze rotunde pe o formă pătrată. Greutatea domului se transmite prin pandative către patru piloni masivi ce se află în colţuri. Între aceştia, cupola pare că pluteşte deasupra a patru arce uriaşe.
La capătul vestic (intrarea) şi cel de la răsărit (liturgic), deschiderile arcuite sunt extinse de semi-domuri, la rândul lor suspendate pe exedre. Aşadar, o ierarhie alcătuită din elemente în formă de dom creează un vast interior cu aspect dreptunghiular, ce este încoronat cu bolta principală. Această înşiruire de elemente arhitecturale este fără pereche în antichitate.
Structura a fost serios deteriorată de mai multe cutremure. Cupola s-a prăbuşit după un cutremur din anul 558, iar înlocuirea ei a cedat în anul 563. Au mai existat şi alte surpări parţiale în anii 989 şi 1346.
Toate suprafeţele interioare sunt îmbrăcate cu piese de marmură de multe culori, verzi și albe, cu porfir purpuriu şi mozaicuri din aur, ce sunt încrustate pe cărămidă. Exteriorul bisericii este format din pereţi simplu tencuiţi şi care dezvăluie claritatea ansamblului de bolte şi domuri.
Istoria târzie a bisericii
Pentru mai bine de 900 de ani, Sfânta Sofia a reprezentat scaunul Patriarhiei de Constantinopol, cât şi incintă principală pentru ceremoniile imperiale. La Căderea Constantinopolului din anul 1453, biserica a fost transformată în moschee de către turcii otomani, sub Sultanul Mehmed al II-lea. Deoarece islamul consideră blasfemie reprezentarea formelor omeneşti, va să zică iconoclastică, mozaicurile iconografice ale bisericii au fost acoperite cu ipsos. Pentru timp de aproape 500 de ani, principala moschee a oraşului Istanbul, Ayasofya, a fost model de inspiraţie pentru moschei otomane din Constantinopol precum Şehzad, Suleiman si Rustem Paşa.
În anul 1934, sub preşedintele turc Kamal Atatürk, Sfânta Sofia a fost secularizată şi transformată în Muzeul Ayasofya. Cu toate acestea, mozaicurile au rămas în mare parte acoperite, iar clădirea a fost lăsată să se deterioreze. O misiune UNESCO din anul 1993 a raportat că s-a observat tencuială căzând, piese de de marmură murdare, geamuri sparte, picturi decorative afectate de umezeală şi acoperişul prost întreţinut. De atunci, s-au început lucrări de restaurare şi acoperire.
Deşi Turcia, şi mai ales Istanbulul, este mai secularizată de cât majoritatea statelor musulmane, statutul bisericii Sfânta Sofia rămâne un subiect sensibil. Semnele ce conţin caligrafie islamică rămân în continuare agăţate de cupola principală. Mozaicurile au început să iasă cu încetul la iveală.
În iulie 2020, s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, acest fapt stârnind numeroase critici din partea comunităților creștine, dar și a UNESCO.[1]
Note
- ↑ 1,0 1,1 Turcia a revocat statutul de muzeu al Catedralei Sfânta Sofia. Erdogan a semnat decretul de transformare în moschee., 10 iulie 2020, Hotnews.ro
Bibliografie
- Mainstone, Rowland J. (1997). Hagia Sophia: Architecture, Structure, and Liturgy of Justinian's Great Church (reprint edition). W W Norton & Co Inc. (ISBN 0500279454)
Alte lecturi
- Dr. Robert S. Nelson. Hagia Sophia, 1850-1950: Holy Wisdom Modern Monument. University of Chicago Press, 2004. ISBN 9780226571713
- Prof. Erik Goldstein. Holy Wisdom and British Foreign Policy, 1918-1922: The St. Sophia Redemption Agitation. In Byzantine and Modern Greek Studies Vol.15 (1991): pp.36-64.
Legături externe
- Byzantium 1200. Hagia Sophia. (Computer reconstruction).
- Contemporary description by Procopius, De Aedificiis, published in 561 AD.
- Introduction, with floor plan and elevations.
- Very brief illustrated report on restorations
