Lumină lină: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere de pe orthodoxWiki.org, modificări minore, interwiki (en))
 
(Bibliografie)
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Lumină lină''' (gr. Φως Ιλαρόν) este o veche cântare scrisă inițial în greaca koiné ([[limba greacă]] populară, folosită şi la scrierea [[Evanghelie|Evangheliilor]]). Este cel mai vechi [[imn]] creștin cunoscut, în afara textului [[Sfânta Scriptură|biblic]], și care este folosit până în zilele noastre. Acest imn este cântat, în [[Biserica Ortodoxă]], la slujba [[Vecernie]]i.
  
−
'''Phos Hilaron''' (Φως Ιλαρόν) is an ancient [[Christian]] [[hymn]] originally written in [[Koine Greek]].  The hymn is known in English as ''''Hail Gladdening Light,'''' or ''''O Gladsome Light.'''' It is the earliest known Christian hymn, recorded outside of the Bible, that is still being used today.  The hymn is featured in the [[Vespers]] of the [[Orthodox Church]].
+
==Origini==
  
−
==Origins==
+
Prima sursă scrisă în care această cântare a fost păstrată, sub pana unui autor anonim, sunt ''[[Constituțiile Apostolice]]'', scrise spre sfârșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea d.Hr., în cadrul unui grup de cântări de dimineață, seară, înainte de masă sau seara, la momentul aprinderii lumânărilor. '''Lumină lină''' se cânta la momentul aprinderii lumânărilor, seara, fiind cunoscut și sub numele de '''''Cântarea la aprinderea lumânărilor'''''. Deși cuvintele a trei dintre celelalte imnuri sunt preluate din Scriptură sau altele care au fost datate spre anul 150 d.Hr., ''Lumină lină'' este prima cântare considerată a fi un imn în sensul modern al cuvântului. În orice caz, este primul exemplu complet în acest sens. Este mult mai ritmat decât altele și este împărțit în doisprezece versuri a câte 4, 6, 8, 9, 10 și 11 silabe pe vers (în versiunea greacă). Sfântul [[Vasile cel Mare]] (cca. 330 - [[1 ianuarie]] 379) vorbește despre  cântarea imnului ''Lumină lină'' ca despre una dintre [[Tradiție|tradițiile]] foarte îndrăgite ale Bisericii, la acea dată imnul fiind considerat deja vechi (există însă și voci care atribuie Sfântului Vasile însuși compunerea acestui imn).
−
The song is first recorded by an unknown author in the ''[[Constitutiones Apostolicae]]'' which was written in the late 3rd or early 4th century A.D. It is found in a collection of songs to be sung in the morning, in the evening, before meals, and at candle lighting. Phos Hilaron is to be sung at the lighting of candles in the evening and so is sometimes known as the ''''Candle-light Hymn''''. Despite some of the words to the other three songs being from Scripture or in one case dated to around 150 AD, ''Phos Hilaron'' is the first to be considered an actual hymn in the modern sense. It is certainly the first complete example. It is far more rhythmic than the others and is divided into twelve verses varying between five, six, eight, nine, ten and eleven syllables a verse.   [[Basil the Great]] (ca. 330 - [[January 1]], 379) spoke of the singing of the Phos hilaron as a cherished tradition of the [[church]], the hymn being already considered old in his day (though some attribute the composition of the song to St Basil himself).  
 
  
−
At that time in Jerusalem a candle was kept perpetually burning in the empty [[Church of the Holy Sepulchre (Jerusalem)|tomb of Christ]], its glow a symbol of the living light of [[Jesus]]. As Christians gathered to worship the hymn was sung and, in a tradition known as the lighting of the lamps, the candle was brought forth from the tomb, its bright, solitary flame calling the church to celebrate ther risen Lord.  
+
La vremea aceea, în [[Ierusalim]] o candelă rămânea pururea aprinsă în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|mormântul gol]] al Mântuitorului, strălucirea ei fiind un simbol al luminii vii a lui [[Hristos]]. Atunci când creștinii se adunau la [[rugăciune]] era cântat acest imn, iar la ceremonia numită a aprinderii luminilor, această candelă era scoasă din Mormânt, această singură lumină strălucitoare chemând Biserica să Îl cinstească pe Domnul Cel [[Învierea Domnului|înviat]] din morți.
  
−
[[Athenogenes]], a [[saint]] of unknown date but whose saint's day is 16th July, is believed by some to have composed this hymn on the way to being [[martyr]]ed. He is often depicted as an elderly [[bishop]] with the executioner's arm paralyzed until the saint has completed his song. The ''[[Roman Martyrology]]'' states: "In Pontus, the birthday of Saint Athenogenes, [is celebrated, he was] an aged theologian, who, when about to consummate his martyrdom by fire, sang a hymn of joy, which he left in writing to his disciples." He is probably identical to the bishop who suffered at Sebaste, Armenia, with ten disciples under Diocletian on [[July 16]]; therefore estimating his death as around 305 A.D.
+
Unii cred că acest imn a fost compus de [[Atinoghen]], un [[sfânt]] despre care nu se știe când a trăit, dar a cărui pomenire se face la [[16 iulie]], și care ar fi alcătuit această cântare în timp ce era dus spre a fi [[mucenic|martirizat]]. Sfântul este adesea reprezentat în chipul unui [[episcop]] bătrân, iar alături de el călăul cu un braț paralizat până ce acela va fi sfârșit cântarea. ''[[Martirologiul roman]]'' relatează: "În Pont, [este celebrată] ziua Sfântului Atinoghen, [care a fost] un teolog vârstnic, care, atunci când era pe cale să primească mucenicia prin foc, a cântat un imn de bucurie, pe care l-a lăsat în scris [[ucenic]]ilor săi". Este probabil unul și același cu episcopul care a pătimit în Sevastia Armeniei împreună cu zece ucenici ai săi, în vremea [[persecuții]]lor lui Dioclețian, pe data de [[16 iulie]], astfel că se poate aprecia că a trecut la Domnul în jurul anului 305 d.Hr.<ref>Părintele Macarie de la Simonos-Petras dinstinge în Sinaxarul său doi sfinți Antinoghen pe 16 iulie, unul de la începutul secolului al IV-lea și altul de la sfârșitul secolului al II-lea, despre care spune: „La mémoire de cet autre S. Athénogène, mort par le feu, peut-être en Égypte sous Septime Sévère (vers 196), a été introduite par S. Nicodème. Mais c’est à tort qu’on a attribué à ce saint la composition de l’hymne vespérale Lumière joyeuse, chantée ou récitée tous les jours aux vêpres. Le texte de S. Basile, sur lequel se fonde cette affirmation, distingue en effet clairement l’hymne « antique » du lucernaire, « dont personne ne connaît l’auteur », de l’hymne composée par le saint martyr Athénogène, « qu’il a laissée à ses disciples, comme un discours d’adieu, alors qu’il se hâtait déjà vers le bûcher » (Traité du Saint-Esprit 29, SC 17bis, 510). Certains historiens ont par ailleurs identifié ce second S. Athénogène avec l’Apologiste Athénagore, philosophe chrétien originaire d’Athènes, auteur d’une Supplique au sujet des chrétiens, adressée, vers 177, aux empereurs Marc Aurèle et Commode. Il est possible qu’il ait vécu et enseigné à Alexandrie, mais on ignore s’il mourut martyr.”</ref>.
  
−
St. [[Sophronius of Jerusalem]] (634-638 A.D), who was known for his poetry, is believed to have revised the hymn.
+
Se crede că Sfântul [[Sofronie al Ierusalimului]] (634-638 d.Hr.), care a fost cunoscut ca [[imnograf]], a revizuit această cântare.
  
 
==Text==
 
==Text==
−
===Greek===
+
===În limba greacă===
 
Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν.  Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.
 
Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν.  Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.
  
−
===Română===
+
===În limba română===
  
−
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
+
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.
  
−
===English===  
+
===Engleză===  
 
'''English Lyrics''' - [[OCA]]
 
'''English Lyrics''' - [[OCA]]
  
 
''O Gladsome Light of the holy glory of the Immortal Father, heavenly, holy, blessed Jesus Christ. Now we have come to the setting of the sun and behold the light of evening. We praise God: Father, Son, and Holy Spirit. For it is right at all times to worship Thee with voices of praise, O Son of God and Giver of Life, therefore all the world glorifies Thee.''  
 
''O Gladsome Light of the holy glory of the Immortal Father, heavenly, holy, blessed Jesus Christ. Now we have come to the setting of the sun and behold the light of evening. We praise God: Father, Son, and Holy Spirit. For it is right at all times to worship Thee with voices of praise, O Son of God and Giver of Life, therefore all the world glorifies Thee.''  
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
==Articole înrudite==
 
==Articole înrudite==
Linia 29: Linia 31:
 
*[[Vecernia]]
 
*[[Vecernia]]
  
−
==Sursa==
+
==Surse==
 
*[[:en:Phos Hilaron|OrthodoxWiki:Phos Hilaron]], după [http://en.wikipedia.org/wiki/Phos_Hilaron Phos Hilaron] (Wikipedia) şi[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=61 Vespers] (siteul [[OCA]]).
 
*[[:en:Phos Hilaron|OrthodoxWiki:Phos Hilaron]], după [http://en.wikipedia.org/wiki/Phos_Hilaron Phos Hilaron] (Wikipedia) şi[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=61 Vespers] (siteul [[OCA]]).
 +
 +
==Bibliografie==
 +
* [[Ene Braniște]], pr.prof.univ.dr., „Istoria şi explicarea Vecerniei”, în revista ''BOR'', nr. 5-6, București, 1966.
 +
  
 
[[Categorie:Imnografie]]
 
[[Categorie:Imnografie]]
−
 
  
 
[[en:Phos Hilaron]]
 
[[en:Phos Hilaron]]
 +
[[mk:Светлино тивка]]

Versiunea curentă din 28 octombrie 2023 23:39

Lumină lină (gr. Φως Ιλαρόν) este o veche cântare scrisă inițial în greaca koiné (limba greacă populară, folosită şi la scrierea Evangheliilor). Este cel mai vechi imn creștin cunoscut, în afara textului biblic, și care este folosit până în zilele noastre. Acest imn este cântat, în Biserica Ortodoxă, la slujba Vecerniei.

Origini

Prima sursă scrisă în care această cântare a fost păstrată, sub pana unui autor anonim, sunt Constituțiile Apostolice, scrise spre sfârșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea d.Hr., în cadrul unui grup de cântări de dimineață, seară, înainte de masă sau seara, la momentul aprinderii lumânărilor. Lumină lină se cânta la momentul aprinderii lumânărilor, seara, fiind cunoscut și sub numele de Cântarea la aprinderea lumânărilor. Deși cuvintele a trei dintre celelalte imnuri sunt preluate din Scriptură sau altele care au fost datate spre anul 150 d.Hr., Lumină lină este prima cântare considerată a fi un imn în sensul modern al cuvântului. În orice caz, este primul exemplu complet în acest sens. Este mult mai ritmat decât altele și este împărțit în doisprezece versuri a câte 4, 6, 8, 9, 10 și 11 silabe pe vers (în versiunea greacă). Sfântul Vasile cel Mare (cca. 330 - 1 ianuarie 379) vorbește despre cântarea imnului Lumină lină ca despre una dintre tradițiile foarte îndrăgite ale Bisericii, la acea dată imnul fiind considerat deja vechi (există însă și voci care atribuie Sfântului Vasile însuși compunerea acestui imn).

La vremea aceea, în Ierusalim o candelă rămânea pururea aprinsă în mormântul gol al Mântuitorului, strălucirea ei fiind un simbol al luminii vii a lui Hristos. Atunci când creștinii se adunau la rugăciune era cântat acest imn, iar la ceremonia numită a aprinderii luminilor, această candelă era scoasă din Mormânt, această singură lumină strălucitoare chemând Biserica să Îl cinstească pe Domnul Cel înviat din morți.

Unii cred că acest imn a fost compus de Atinoghen, un sfânt despre care nu se știe când a trăit, dar a cărui pomenire se face la 16 iulie, și care ar fi alcătuit această cântare în timp ce era dus spre a fi martirizat. Sfântul este adesea reprezentat în chipul unui episcop bătrân, iar alături de el călăul cu un braț paralizat până ce acela va fi sfârșit cântarea. Martirologiul roman relatează: "În Pont, [este celebrată] ziua Sfântului Atinoghen, [care a fost] un teolog vârstnic, care, atunci când era pe cale să primească mucenicia prin foc, a cântat un imn de bucurie, pe care l-a lăsat în scris ucenicilor săi". Este probabil unul și același cu episcopul care a pătimit în Sevastia Armeniei împreună cu zece ucenici ai săi, în vremea persecuțiilor lui Dioclețian, pe data de 16 iulie, astfel că se poate aprecia că a trecut la Domnul în jurul anului 305 d.Hr.[1].

Se crede că Sfântul Sofronie al Ierusalimului (634-638 d.Hr.), care a fost cunoscut ca imnograf, a revizuit această cântare.

Text

În limba greacă

Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν. Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.

În limba română

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.

Engleză

English Lyrics - OCA

O Gladsome Light of the holy glory of the Immortal Father, heavenly, holy, blessed Jesus Christ. Now we have come to the setting of the sun and behold the light of evening. We praise God: Father, Son, and Holy Spirit. For it is right at all times to worship Thee with voices of praise, O Son of God and Giver of Life, therefore all the world glorifies Thee.

Note

  1. ↑ Părintele Macarie de la Simonos-Petras dinstinge în Sinaxarul său doi sfinți Antinoghen pe 16 iulie, unul de la începutul secolului al IV-lea și altul de la sfârșitul secolului al II-lea, despre care spune: „La mémoire de cet autre S. Athénogène, mort par le feu, peut-être en Égypte sous Septime Sévère (vers 196), a été introduite par S. Nicodème. Mais c’est à tort qu’on a attribué à ce saint la composition de l’hymne vespérale Lumière joyeuse, chantée ou récitée tous les jours aux vêpres. Le texte de S. Basile, sur lequel se fonde cette affirmation, distingue en effet clairement l’hymne « antique » du lucernaire, « dont personne ne connaît l’auteur », de l’hymne composée par le saint martyr Athénogène, « qu’il a laissée à ses disciples, comme un discours d’adieu, alors qu’il se hâtait déjà vers le bûcher » (Traité du Saint-Esprit 29, SC 17bis, 510). Certains historiens ont par ailleurs identifié ce second S. Athénogène avec l’Apologiste Athénagore, philosophe chrétien originaire d’Athènes, auteur d’une Supplique au sujet des chrétiens, adressée, vers 177, aux empereurs Marc Aurèle et Commode. Il est possible qu’il ait vécu et enseigné à Alexandrie, mais on ignore s’il mourut martyr.”

Articole înrudite

Surse

Bibliografie

  • Ene Braniște, pr.prof.univ.dr., „Istoria şi explicarea Vecerniei”, în revista BOR, nr. 5-6, București, 1966.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Lumină_lină&oldid=54943”