Megalinarii

Format:Liturghie Termenul axion se referă la trei tipuri de cântare imnografică dar care nu au legătură unul cu altul.

• În practica bizantină, axionul este un imn scurt pentru sfântul zilei sau pentru sărbătoarea respectivă, care este cântat după "Printre primii ?...". Acest tip de axion se mai foloseşte şi la alte slujbe, cum ar fi Paraclisul.

• În practica slavă, un axion este un imn, cântat la sfârşitul polieleului, care, de obicei, începe cu "Te mărim..." În slavonă acest tip de imn se numeşte velichaniye. Un alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este mărire.

• În ambele practici, bizantină şi slavă, termenul axion este folosit şi pentru imnul cântat la Sfânta Liturghie imediat după sfinţirea Darurilor.

Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur când nu este o sărbătoare închinată Mântuitorului sau Sfintei Fecioare:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu,

cea pururea fericită şi prea nevinovată şi maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii

şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii,

care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut,

pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

În slavonă, imnurile care înlocuiesc "Cuvine-se cu adevărat..." se numesc "Zadostoinik," ceea ce înseamnă "în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'" Aceste imnuri provin din refrenul şi irmosul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la Utrenie.