Epifanie al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}}'''Epifanie al Constantinopolului''' a fost patriarh de Constantinopol during the early part of the reign of Justinian I in the first half of the sixth century....)
 
m
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}'''Epifanie al Constantinopolului''' a fost patriarh de Constantinopol during the early part of the reign of [[Justinian I]] in the first half of the sixth century. In the era of Christological controversies he accepted the decrees of the [[Fourth Ecumenical Council]] at Chalcedon and continued the agreements by his predecessor, Patriarch [[John II Cappadocia of Constantinople|John II Cappadocia]], that healed the [[Acacian Schism]] with the [[Church of Rome]].
+
'''Epifanie al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] de [[Constantinopol]] în anii 519/520–535, în timpul împăratului [[Iustin I]] (518-527) și în prima parte a domniei împăratului [[Iustinian I]] (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la [[Calcedon]] (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul [[Ioan al II-lea al Constantinopolului]] - cu Biserica Romei pentru rezolvarea [[Schisma acachiană|schismei acachiene]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Little is known of the early life of Epiphanius. He appeared in Constantinople as the "syncellus" of Patr. John II, his predecessor. In 519, at the request of the apocrisiarius of Dorotheus, Bishop of [[Thessalonica]], Epiphanius traveled to Macedonia with Patr. John II and Count Licinius to collect documents ("libellos") from those who wanted to normalize their relations with the Orthodox.
+
Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - [[singhel]] - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea [[Apocrisiarh|apocrisiarhului]] lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia.
  
−
After the repose of Patr. John in 520, Epiphanius was elected by emperor Justin I, to succeed him as [[patriarch]] on [[February 25]], 520. After his election, Epiphanius sent to [[Pope]] Hormisdas an announcement of his acceptance of the conditions that established the reconciliation that ended the Acacian Schism. He affirmed his support of the decrees of the Council of Chalcedon, that is the creed and condemnations of those hierarchs whose names had been removed from the [[diptychs]]. To encourage a general peace, Epiphanius noted his reception back of repentant [[bishop]]s who had renounced their errors. To this Pope Hormisdas replied exhorting Epiphanius to persevere in reconciling the [[Monophysitism|monophysites]].
+
Un [[sinod]] la [[Constantinopol]], la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519<ref>Jean Mansi, ''Sacrorum conciliorum, nova et amplissima collectio'', vol. VIII, 491-492</ref>, ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.
  
−
Epiphanius convened a council in Constantinople that condemned Severus of Antioch and Peter of Antioch. He reposed on [[June 5]], 535 after an episcopate of fourteen and a quarter years.
+
Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ [[19 ianuarie]] 520), Epifanie a fost numit și de împăratul Iustin I să-i succeadă ca patriarh lui Ioan al II-lea, la [[25 februarie]] 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt [[Schisma acachiană|Schismei Acaciene]]. El a afirmat sprijinul său pentru decretele [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările [[Ierarh|ierarhilor]] ale căror nume fuseseră eliminate din [[diptice]]. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea [[Monofizitism|monofizitilor]].
 +
 
 +
Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe [[Sever al Antiohiei]] și pe [[Petru al Antiohiei]].
 +
 
 +
Patriarhul Epifanie a trecut la Domnul la [[5 iunie]] 535, după un episcopat de paisprezece ani.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 15: Linia 19:
 
după=Antim I al Constantinopolului}}
 
după=Antim I al Constantinopolului}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea curentă din 7 decembrie 2023 18:27

Epifanie al Constantinopolului a fost patriarh de Constantinopol în anii 519/520–535, în timpul împăratului Iustin I (518-527) și în prima parte a domniei împăratului Iustinian I (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul Ioan al II-lea al Constantinopolului - cu Biserica Romei pentru rezolvarea schismei acachiene.

Viața

Puține lucruri se cunosc despre viața timpurie a lui Epifanie. A apărut în Constantinopol ca "syncellus" - singhel - al Patriarhului Ioan al II-lea, predecesorul său. În 519, la cererea apocrisiarhului lui Dorotei, episcopul de Tesalonic, Epifanie a călătorit în Macedonia alături de Patriarhul Ioan al II-lea și contele Licinius pentru a colecta documente ("libellos") de la cei care doreau să-și normalizeze relațiile cu Ortodoxia.

Un sinod la Constantinopol, la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519[1], ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.

Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ 19 ianuarie 520), Epifanie a fost numit și de împăratul Iustin I să-i succeadă ca patriarh lui Ioan al II-lea, la 25 februarie 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt Schismei Acaciene. El a afirmat sprijinul său pentru decretele Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările ierarhilor ale căror nume fuseseră eliminate din diptice. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea monofizitilor.

Epifanie a convocat un sinod la Constantinopol care a condamnat pe Sever al Antiohiei și pe Petru al Antiohiei.

Patriarhul Epifanie a trecut la Domnul la 5 iunie 535, după un episcopat de paisprezece ani.

Casetă de succesiune:
Epifanie al Constantinopolului
Precedat de:
Ioan al II-lea al Constantinopolului 		Patriarh al Constantinopolului
519/520–535 		Urmat de:
Antim I al Constantinopolului



Note

  1. ↑ Jean Mansi, Sacrorum conciliorum, nova et amplissima collectio, vol. VIII, 491-492

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epifanie_al_Constantinopolului&oldid=55728”