Hermeneutică: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Hermeneutica''' sau '''Ermineutica''' (ἑρμηνεία, ἡ — ''erminia'' = exegeză, arta de a interpreta, de a explica) este o disciplină biblică în care sunt fixate pr...) |
|||
Linia 10: | Linia 10: | ||
Metodele hermeneutice variază în lumea creștină și chiar în interiorul tradiției ortodoxe, între o metodă mai alegorică practicată de [[Școala catehetică din Alexandria]] și o metodă mai literală practicată de [[Școala din Antiohia]]. | Metodele hermeneutice variază în lumea creștină și chiar în interiorul tradiției ortodoxe, între o metodă mai alegorică practicată de [[Școala catehetică din Alexandria]] și o metodă mai literală practicată de [[Școala din Antiohia]]. | ||
+ | |||
+ | ==Principii ale hermeneuticii ortodoxe== | ||
+ | [[Teolog|Teologul]] ortodox Theodore Stylianopoulos enumeră următoarele principii de interpretare ortodoxe, extrase din moștenirea exegezei [[Patristică|patristice]]: | ||
+ | |||
+ | – confirmarea autorității, întâietății și unității Scripturii potrivit inspirației și [[Pronia|providenței]] lui [[Dumnezeu]]; | ||
+ | |||
+ | – centralitatea tainei lui [[Hristos]] ca și criteriu decisiv de interpretare; | ||
+ | |||
+ | – interdependența armonioasă dintre Scriptură, [[Tradiție]] și [[Biserică]]; | ||
+ | |||
+ | – coerența perfectă a [[Teologie|teologiei]], [[Spiritualitatea ortodoxă|spiritualității]] și a vieții de zi cu zi; | ||
+ | |||
+ | – importanța [[Dogmatică|regulii credinței]] și a tradiției teologice în interpretare; | ||
+ | |||
+ | – folosirea creativă a metodologiilor existente cu accent pe duh, nu pe literă; | ||
+ | |||
+ | – focalizarea pe intenția contextuală a Scripturii, interpretată în lumina scopului și a coerenței narative (ἀκολουθία); | ||
+ | |||
+ | – accesul deplin al credincioșilor la Scriptură și folosirea Scripturii pentru beneficiul lor pastoral; | ||
+ | |||
+ | – rolul tradiției vii continue ca un factor normativ de interpretare exprimat prin [[Sinod ecumenic|Sinoadele Ecumenice]] și prin receptarea lor în întreaga Biserică.<ref>Theodore Stylianopoulos, „Scripture and Tradition in the Church”, în: Mary B. Cunningham [ed.], ''The Cambridge Companion to Orthodox Christian Theology'', University Press, Cambridge, 2009, p. 30 - ''apud'' https://kirioan.ro/2019/05/20/ermeneutica-biblica-din-perspectiva-rasaritean-ortodoxa/</ref> | ||
==A se vedea și== | ==A se vedea și== | ||
* [[Studiul Noului Testament]] | * [[Studiul Noului Testament]] | ||
+ | |||
+ | ==Note== | ||
+ | <references /> | ||
==Surse== | ==Surse== |
Versiunea curentă din 6 noiembrie 2023 20:35
Hermeneutica sau Ermineutica (ἑρμηνεία, ἡ — erminia = exegeză, arta de a interpreta, de a explica) este o disciplină biblică în care sunt fixate principiile și regulile cu ajutorul cărora se poate face o tălmăcire corectă a Sfintei Scripturi, în general, și a Noului Testament, în special.
Ermineutica biblică cuprinde trei părți:
1. Noetica - se ocupă cu teoria sensurilor, a înțelesurilor Sfintelor Scripturi;
2. Euristica - se ocupă cu aflarea și identificarea sensurilor (înțelesurilor) în diferite texte biblice;
3. Proforistica - se ocupă cu aplicarea sensului potrivit textelor mai greoaie.
Metodele hermeneutice variază în lumea creștină și chiar în interiorul tradiției ortodoxe, între o metodă mai alegorică practicată de Școala catehetică din Alexandria și o metodă mai literală practicată de Școala din Antiohia.
Principii ale hermeneuticii ortodoxe
Teologul ortodox Theodore Stylianopoulos enumeră următoarele principii de interpretare ortodoxe, extrase din moștenirea exegezei patristice:
– confirmarea autorității, întâietății și unității Scripturii potrivit inspirației și providenței lui Dumnezeu;
– centralitatea tainei lui Hristos ca și criteriu decisiv de interpretare;
– interdependența armonioasă dintre Scriptură, Tradiție și Biserică;
– coerența perfectă a teologiei, spiritualității și a vieții de zi cu zi;
– importanța regulii credinței și a tradiției teologice în interpretare;
– folosirea creativă a metodologiilor existente cu accent pe duh, nu pe literă;
– focalizarea pe intenția contextuală a Scripturii, interpretată în lumina scopului și a coerenței narative (ἀκολουθία);
– accesul deplin al credincioșilor la Scriptură și folosirea Scripturii pentru beneficiul lor pastoral;
– rolul tradiției vii continue ca un factor normativ de interpretare exprimat prin Sinoadele Ecumenice și prin receptarea lor în întreaga Biserică.[1]
A se vedea și
Note
- Salt ↑ Theodore Stylianopoulos, „Scripture and Tradition in the Church”, în: Mary B. Cunningham [ed.], The Cambridge Companion to Orthodox Christian Theology, University Press, Cambridge, 2009, p. 30 - apud https://kirioan.ro/2019/05/20/ermeneutica-biblica-din-perspectiva-rasaritean-ortodoxa/
Surse
- Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Orthodoxwiki