Sfinții 40 de mucenici din Sevastia: Diferență între versiuni
(imagine) |
(wikizare) |
||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
[[Pomenire]]a celor 40 de Sfinţi Mucenici în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[9 martie]]. | [[Pomenire]]a celor 40 de Sfinţi Mucenici în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[9 martie]]. | ||
| + | ==Martiriul== | ||
Sevastia (în greacă Σεβάστεια, cunoscut și ca ''Sebaste'') era o veche localitate din Armenia antică (astăzi Sivas, în Turcia). Aici se afla în acel timp Legiunea a XII-a ''Fulminata'' („Legio duodecima Fulminata”), a cărei garnizoană se afla la Melitene, în Asia Mică. | Sevastia (în greacă Σεβάστεια, cunoscut și ca ''Sebaste'') era o veche localitate din Armenia antică (astăzi Sivas, în Turcia). Aici se afla în acel timp Legiunea a XII-a ''Fulminata'' („Legio duodecima Fulminata”), a cărei garnizoană se afla la Melitene, în Asia Mică. | ||
Cei patruzeci de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul [[Sfânta Scriptură|Scripturilor]]. Aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei patruzeci a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari [[minune|minuni]]: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. [[Moaște]]le s-au răspândit însă la diverse biserici din spațiul ortodox. | Cei patruzeci de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul [[Sfânta Scriptură|Scripturilor]]. Aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei patruzeci a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari [[minune|minuni]]: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. [[Moaște]]le s-au răspândit însă la diverse biserici din spațiul ortodox. | ||
| + | |||
| + | ==Moaşte== | ||
| + | |||
| + | ==Imnografie== | ||
| + | |||
| + | ==Iconografie== | ||
Versiunea de la data 9 martie 2012 15:55
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia au fost un grup de patruzeci de ostaşi romani care au pătimit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, primind martiriul prin ardere pe rug în anul 320.
Pomenirea celor 40 de Sfinţi Mucenici în Biserica Ortodoxă se face la 9 martie.
Cuprins
Martiriul
Sevastia (în greacă Σεβάστεια, cunoscut și ca Sebaste) era o veche localitate din Armenia antică (astăzi Sivas, în Turcia). Aici se afla în acel timp Legiunea a XII-a Fulminata („Legio duodecima Fulminata”), a cărei garnizoană se afla la Melitene, în Asia Mică.
Cei patruzeci de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. Aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei patruzeci a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele s-au răspândit însă la diverse biserici din spațiul ortodox.
