Constantin cel Nou

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Sfântul şi drept-credinciosul împărat Constantin cel Nou (Constantin al IV-lea) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 668 şi 685. Mai este cunoscut şi sub numele de Constantin Pogonatul (Bărbosul), dar la mijloc este o confuzie, tatăl său, împăratul Constans al II-lea având de fapt porecla Pogonatul (Bărbosul).

Biserica Ortodoxă îl comemorează (pomeneşte) pe Sfântul Constantin cel Nou pe 3 septembrie.

Viaţa

Constantin era fiul cel mai mare al împăratului Constans al II-lea Pogonatul (Bărbosul) şi al împărătesei Fausta. A fost căsătorit cu Anastasia, având doi fii: Iustinian, care l-a urmat pe tron (Iustinian al II-lea) şi Heraclius.

A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul Constans al II-lea şi a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din Sicilia, care luase parte la asasinarea lui Constans al II-lea. Răscoala a fost potolită în anul 669.

În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, ocupând importantul oraş Amorion. În 669, arabii au atacat Cartagina şi Sicilia şi au ocupat Cyzicus. În anul 673 arabii au atacat chiar Constantinopolul, de pe uscat şi de pe mare. Profitând de situaţia dificilă a imperiului, slavii au asediat şi ei oraşul Salonic, dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat abia în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanţă explozivă/inflamabilă). Aproape în acelaşi timp, arabii au fost înfrânţi şi în Lycia, bizantinii distrugând flota arabă la Syllaeum. Arabii au acceptat un tratat de pace pe 30 de ani, tratat favorabil imperiului bizantin.

În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea şi, împreună cu slavii, au atacat Imperiul Bizantin. Pentru a putea face faţă invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia Moesia şi nordul Traciei (Bulgaria de azi).

Împăratul Constantin al IV-lea a convocat al şaselea Sinod Ecumenic (cunoscut şi ca al treilea Sinod de la Constantinopol), care a durat din noiembrie 680 până în septembrie 681. Pe parcursul celor 18 şedinţe ale Sinodului (din care 12 au fost conduse personal de către împăratul Constantin) s-a încercat o reconciliere între Biserica Ortodoxă şi Biserica Apuseană. Sinodul a decretat că Hristos a avut atât voinţă divină cât şi voinţă umană, corespunzător celor două firi ale sale (divină şi umană); s-a reafirmat astfel doctrina adoptată la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din 451. Aceasta a rezolvat controversa privind monotelismul. Acţiunile Sinodului au contribuit la promovarea unui sentiment de unitate între cele două biserici şi la încercarea de a le aduce mai aproape decât fuseseră în ultimii ani. Hristos are două voinţe corespunzător celor două firi

Împăratul Constantin al IV-lea a murit în anul 685; el a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli, din Constantinopol.

Legături externe

• Sixth Ecumenical Council: Constantinople III, 680-681 from the Medieval Sourcebook
• Constantine IV from Wikipedia
• Constantine IV (668 -685 A.D.) by R. Scott Moore of Ohio State University
• Anastasia (Wife of Constantine IV) by Lynda Garland of the University of New England, New South Wales
• The Sixth Ecumenical Council from the Greek Orthodox Archdiocese of America website