Dumitru Iordache: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+imagine)
(+imagine)
 
(Nicio diferență)

Versiunea curentă din 24 iunie 2024 21:00

Părintele Protoiereu Dumitru Iordache

Protoiereul Dumitru Iordache (n. 8 august 1937, Măgurele, Ilfov – d. 22 iunie 2010, București) a fost un preot ortodox român recunoscut pentru slujirea sa îndelungată și devotată în Biserica Ortodoxă Română. A slujit timp de 43 de ani, dintre care 24 de ani, între 1984 și 2008, a fost protoiereu al Protoieriei I Capitală. A primit Crucea Patriarhală pentru activitatea sa remarcabilă administrativă și pastorală.

Date biografice

Educație și formare

Preotul Dumitru Iordache s-a născut la 8 august 1937 în comuna Măgurele, județul Ilfov, astăzi orașul Măgurele, în familia gospodarilor Gheorghe și Maria Iordache, fiind cel mai mic dintre cei șase frați. După absolvirea celor șapte clase, la îndemnul mamei sale, a ales să slujească Biserica în calitate de preot.

Educația sa teologică a început în 1951 la Școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Plumbuita din București și a continuat la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș, unde și-a finalizat studiile în 1955. A continuat apoi studiile la Institutul Teologic Universitar din București între anii 1955-1959, având profesori celebri de teologie, precum Ioan G. Coman, Nicolae Chițescu, Liviu Stan, Ene Braniște și alții. Teza de licență a fost elaborată la disciplina Morala creștină sub conducerea profesorului Orest Bucevschi. Printre colegii de la facultate s-a numărat și viitorul rector al Institutului Teologic Ortodox, preotul profesor Dumitru Popescu, membru de onoare al Academiei Române.

În anul 1962 s-a căsătorit cu domnișoara Ioana Văcărescu, Dumnezeu dăruindu-le o fiică, Mariana, în anul 1963, singurul lor copil, care ulterior a devenit preoteasă (presbiteră).

Slujirea preoțească

În anul 1967, Dumitru Iordache a fost hirotonit diacon pe 20 aprilie și preot pe 25 aprilie de către mitropolitul Tit Simedrea, aflat în acea perioadă la Mănăstirea Cernica. A păstorit 12 ani în parohia Căscioarele, județul Giurgiu, timp în care a restaurat în întregime biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, pe care a înveșmântat-o în pictură nouă.

Din anul 1979 s-a transferat la parohia Militari I din București, pe care a condus-o în calitate de paroh între anii 1980-2001. În tot acest timp a fost un pastor model pentru enoriașii acestei parohii, pe care i-a slujit cu devotament și neobosită lucrare pastoral-misionară. Fiind dăruit de Dumnezeu cu deosebite calități de bun gospodar și chivernisitor al Sfântului locaș, a reînnoit în două rânduri pictura bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în anii 1980 și 1995, a consolidat și a extins biserica în anul 1991, prin adăugarea unui pridvor închis, împodobit cu pictură ce reprezintă pe Sfinții Români, canonizați până la acea dată.

În anul 1984, Patriarhul Justin Moisescu l-a numit protopop al protoieriei I Capitală, post în care a funcționat timp de 24 de ani, până în anul 2008. Cu multă competență și dăruire, s-a pus în slujba ierarhului său, a preoților și a credincioșilor, aducând la îndeplinire cu promptitudine toate cele ce i s-au încredințat de către Centrul Eparhial, inspirând pace și echilibru acolo unde acestea lipseau și îndemnând pe toți să slujească Biserica lui Hristos cu timp și fără timp.[1]

Distincții

Pentru vrednicia pe care a arătat-o în cele peste patru decenii de slujire preoțească, a primit rangul de iconom stavrofor, iar în anul 2004, Patriarhul Teoctist Arăpașu i-a conferit pentru întreaga activitate administrativă și pastorală cea mai înaltă distincție bisericească pentru clerici, „Crucea Patriarhală”.

Trecerea la cele veșnice

Protoiereul Dumitru Iordache a trecut la cele veșnice pe 22 iunie 2010, la vârsta de 73 de ani. Slujba înmormântării a avut loc pe 24 iunie 2010, fiind oficiată de către Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a dat citire și mesajului de condoleanțe adresat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.[2]

În cuvântul său, Patriarhul Daniel a subliniat că părintele Dumitru Iordache a fost un "harnic lucrător în via Domnului", apreciind râvna sa duhovnicească și zelul pastoral-misionar.[1]

Părintele Ioan Iordache, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a evocat personalitatea părintelui Dumitru Iordache ca fiind un exemplu de ospitalitate, blândețe și adevăr. Părintele protopop Vasile Dumitru și părintele Dinu Pompiliu au subliniat, de asemenea, calitățile sale de bun organizator și sfătuitor, un om care a adus pace și echilibru în comunitate.[3]

Părintele decan Ștefan Buchiu a vorbit despre devotamentul părintelui Iordache față de sfântul lăcaș și comunitatea sa, subliniind că acesta nu doar a restaurat biserici de piatră, ci a zidit și biserici vii în sufletele credincioșilor. Arhim. Timotei Aioanei a menționat eleganța și înțelepciunea părintelui Iordache, apreciind contribuția sa la formarea unei generații de preoți și monahi de excepție.[3]

În data de 19 iunie 2017, la șapte ani de la trecerea sa la Domnul, părintele Dumitru Iordache a fost pomenit la biserica în care a slujit timp de 31 de ani. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a oficiat slujba Parastasului, evidențiind calitățile părintelui Iordache și moștenirea duhovnicească lăsată.[4]

Note