Eparhie
O eparhie (sau dieceză, sau episcopie) este o zonă geografică aflată sub păstorirea unui anumit episcop, numit și „episcop eparhiot” (titular).
Inițial a fost o unitate teritorială a Imperiului Roman - al cărei conducător se numea „eparh” -, diviziunile administrative ale Bisericii având tendința să se alinieze frontierelor seculare, iar Biserica a adoptat astfel și termenul. Astăzi, eparhiile urmează adesea frontierele teritoriale ale statului, dar din punct de vedere canonic, acest lucru nu este obligatoriu.
Trebuie remarcat că în limba greacă, dioceză (διοικησις) se referă adesea la teritoriul unei biserici autocefală sau autonomă, în timp ce parohie (παροικια) este termenul pentru teritoriul unui episcop.
Tipuri de eparhii
Există câteva tipuri de eparhii în Biserica Ortodoxă:
- Eparhie: termenul general pentru o provincie bisericească, cu toate că adesea este folosit pentru a desemna teritoriul pe care un întâistătător, adesea cunoscut ca eparh, are autoritate jurisdicțională directă (cum ar fi Moscova și împrejurimile ei care este eparhia Patriarhului Moscovei și Întregii Rusii).
- Exarhat: adesea este o eparhie misionară, cu toate că tradițional se referă la o eparhie în care este un singur episcop (sau alt cleric) cu autoritate, care adesea este numit exarh.
- Mitropolie: o eparhie veche (în special în zona bizantină) sau mai multe eparhii cu un mitropolit ca episcop conducător sau ca primat. O mitropolie poate fi formată din eparhii constitutive.
- Arhiepiscopie: o eparhie mare sau importantă sau un grup de eparhii al cărei întâistătător sau episcop conducător este un arhiepiscop. O arhiepiscopie poate avea eparhii constitutive.
Acești termeni s-au modificat puțin de-a lungul timpului și în diferite regiuni, astfel încât sensul lor poate fi diferit în izvoarele contemporane sau istorice, fie ele primare sau secundare. Mulți din acești termeni își au, de asemenea, originea în administrația civilă a Imperiului Roman.