Cartea din Kells

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Book of Kells, Folio 183v, Text de la Marcu. Vezi şi [1].

Cartea din Kells reprezintă apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă. Cartea din Kells, cunoscută şi sub numele de Cartea lui Columba, este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustraţii, realizată de călugări celţi în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină.

Istoric

Cartea din Kells este una din multele Evanghelii manuscrise realizate începând cu sfârşitul secolului al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoţia, nordul Angliei şi Irlanda. Cartea din Kells a fost realizată spre sfârşitul acestei perioade, probabil la începutul secolului al IX-lea şi reprezintă apogeul artei manuscriselor artistice. Manuscrisele au fost grupate de către savanţi pe baza similarităţilor în stilul artistic, conţinut şi tradiţiile textuale. Printre alte exemplare care au supravieţuit are acestui stil biblic se găsesc: Cathach a Sf. Columba, Cartea din Durrow, Evangheliile din Durham, Evangheliile Lindisfarne şi Evangheliile Macregal.

Numele de Cartea din Kells provine de la abaţia din Kells, regiunea Meath din Irlanda unde a fost păstrată aproximativ între secolul al XI-lea şi secolul al XVII-lea. A rămas acolo atunci când abaţia a fost dizolvată, în cursul secolului al XII-lea şi transformată în biserică parohială. În anul 1654, cartea a fost mutată la Dublin pentru a fi protejată de cavaleria lui Cromwell care a fost cazată în biserică. În 1661, cartea a fost dusă la "Trinity College" din Dublin, unde a şi rămas. Cartea a fost legată de mai multe ori, iar astăzi se prezintă în patru volume după legarea din 1953.

Locul - sau locurile - în care a fost realizată cartea nu se cunosc. Conform legendei, se crede că a fost începută în timpul Sfântului Columba în secolul al VI-lea. Pe baza dovezilor paleografice care privesc textul folosit în scrierea cărţii, se pare că manuscrisul a fost realizat după moartea Sfântului Columba, ceea ce contrazice tradiţia. Printre teoriile legate de realizarea acesteia este și aceea conform căreia cartea a fost începută în Scoţia, probabil la Mănăstirea din Iona, şi apoi adusă în Abaţia din Kells atunci când călugării din Iona s-au mutat în Kells pentru a scăpa de raidurile vikingilor în Iona. Deoarece cartea nu a fost terminată, au apărut şi alte variante ale realizării acesteia: cum că aceasta ar fi fost continuată la Kells - sau nu.

Conţinut

Cartea conţine textele integrale ale Evangheliilor sinoptice: Matei, Marcu şi Luca. Evanghelia după Ioan se opreşte la Ioan 17,13. Ce s-a întâmplat cu paginile lipsă din Ioan, precum şi cu părţile de început ale cărţii nu se cunoaşte. Acestea puteau fi pierdute atunci când cartea a fost pierdută, în secolul al XI-lea. Textul nu este despărţit pe capitole, urmând practica primelor secole creştine. De asemenea, nu se ştie dacă manuscrisul a fost finalizat sau nu.

Textul carţii este însoţit de pagini întregi cu desene artistice într-o gamă variată de culori. Totuşi nu se foloseşte aurul sau argintul. Sunt prezente numeroase ilustraţii, inclusiv icoane în miniatură. Fiecare pagină este acoperită cu ilustraţii, iar cuvântul de început al fiecărei Evanghelii este decorat din abundenţă, adeseori în aşa fel încât textul este aproape ininteligibil.

Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic, iar nu ca volum educaţional. Este mult mai probabil că cel care citea în timpul slujbei de fapt recita din memorie mai degrabă decât să citească din carte, deoarece scopul cărţii a fost să arate bine mai degrabă decât să fie utilă. De asemenea, cartea conţine multe greşeli necorectate şi discontinuităţi în curgerea textului, astfel încât să fie evitată deteriorarea aspectului artistic al paginilor.

Sursa

Legături externe