Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei
Biserici autocefale |
Armenia | Alexandria | Etiopia | Antiohia | India | Eritrea |
Biserici Autonome |
Armenia: Cilicia | Ierusalim | Constantinopol Alexandria: Britanică | Antiohia: Indiană Iacobită |
Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei sau Patriarhia Ortodoxă Siriacă a Antiohiei este o Biserică Ortodoxă Orientală. S-a separat de Biserica Ortodoxă Răsăriteană după Sinodul de la Calcedon (451 d.Hr.). Este numită uneori și iacobită (cu toate că acest termen este mai mult peiorativ) pe seama iniţiatorului episcopatului său, Iacob Baradeus.
În prezent, Sfântul Scaun este situat în Bab Touma, în oraşul Damasc, din Siria.
Întâistătător este Prea Sfinţitul Moran Mor Ignatius Zakka I Iwas, Patriarh al Antiohiei şi al Întregului Răsărit, Cap Suprem al Bisericii Ortodoxe Siriace Universale.
Cuprins
Numele oficial
Biserica este cunoscută sub numele de iacobită (după Iacob Baradaeus) sau monofizită, dar aceşti termeni sunt greşiţi şi nu sunt apreciaţi de aceste biserici în zilele noastre. În anul 2000, un Sfânt Sinod a stabilit că numele în engleză al bisericii trebuie să fie „Biserica Ortodoxă Siriacă”. Înainte de aceasta, a fost, şi încă este, folosit numele de "Biserica Ortodoxă Siriană". Numele a fost schimbat pentru a disocia biserica da statul sirian. Numele oficial al bisericii în siriacă este ʿIdto Suryoyto Triṣuṯ Šuḇḥo, acesta nefiind schimbat şi nici numele tradus în alte limbi.
Locul în cadrul creştinismului
Biserica Ortodoxă Siriacă este una dintre primele biserici distincte din istoria creştinismului, fiind înfiinţată de Apostolul Petru în anul 34 DH. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Siriace este Patriarhul Prea Sfinţitul Moran Mor Ignatius Zakka I Iwas, care îşi are reşedinţa în Damasc, capitala Siriei. Biserica are 26 de arhiepiscopii şi 11 vicariate patriarhale. Patriarhul Zakka a fost întronat cap al bisericii în 14 septembrie 1980, la sărbătoarea Sfintei Cruci. Credincioşii Ortodocşi siriaci din întreaga lume au luat parte la jubileul de argint al patriarhiei lor în 2005.
Istoric
Biserica Ortodoxă Siriacă este una dintre cele mai vechi biserici din lume, avându-și rădăcinile în orașul Antiohia (actualmente Antakya, Turcia), acolo unde ucenicii Domnului au fost numiți pentru prima dată „creștini”. Antiohia era unul dintre marile orașe din răsărit ale Imperiului Roman și a jucat un rol central în viața Bisericii din Cilicia, Siria și Mesopotamia. La Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, această biserică a fost recunoscută ca patriarhie alături de Roma și Alexandria.
Deși majoritatea creștinilor din Antiohia vorbeau limba greacă, în mediul rural se folosea mai mult limba aramaică (sau limba siriacă) și, în consecință, siriaca este considerată ca fiind una dintre limbile liturgice antice ale Bisericii. Are cinstea de a fi fost limba vorbită de Domnul, în timp ce limba greacă a fost folosită pentru a scrie Evangheliile și alte cărți ale Noului Testament. Deși Antiohia a fost centrul preeminent al Bisericii din Antiohia la începutul istoriei sale, orașele Edessa (modernul Urfa) și Nisibis (în pezent Nusaybin) au jucat, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea ortodoxiei siriace.
Biserica din Antiohia a jucat un rol important la primele trei sinoade ecumenice, care au modelat doctrina și structura Bisericii Ortodoxe. Însă, după Sinodul IV Ecumenic, desfășurat la Calcedon în anul 451, în sânul Bisericii din Antiohia au izbucnit grave disensiuni privitoare îndeosebi la acceptarea în totalitate a hotărârilor Sinodului de la Calcedon, având loc o sciziune cunoscută în prezent sub numele de Schisma de la Calcedon. Astfel o parte a Bisericii din Antiohia, care a acceptat și a respectat hotărârile Sinodului de la Calcedon, a devenit Biserica Ortodoxă a Antiohiei (cunoscută astăzi și ca „Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit”), în timp ce partea „anticalcedoniană” care a respins definirile dogmatice ale Sinodului de la Calcedon a devenit Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei.
Deoarece majoritatea împăraților Imperiului Roman de Răsărit au fost „calcedonieni” Calcedonului, patriarhii Bisericii Siriace a Antiohiei au fost nevoiți să părăsească Antiohia; astfel, în anul 518, patriarhul anticalcedonianan Severus a fost exilat la ordinul împăratului Iustin I și nu s-a mai întors niciodată în Antiohia. De atunci, patriarhii Bisericii Ortodoxe Siriace și-au schimbat sediul patriarhiei de mai multe ori, orașele Alep, Malatya, Diyarbakir, Mardin și Homs servind drept scaune ale patriarhilor siriaci ai Antiohiei, iar din 1959 și până în prezent Damascul.
În ciuda trecutului său glorios, Biserica Ortodoxă Siriacă este astăzi doar o mică rămășiță din ceea ce a fost în trecut, din cauza vicisitudinilor istoriei: cucerirea Siriei în secolul al VII-lea de către arabii islamici, atrocitățile comise de unii cruciați în secolele XI-XII, invazia mongolă din secolul al XIII-lea și genocidele comise în secolele XIX-XX de turcii otomani.
Patriarhia şi alte instituţii centrale
Păstorirea spirituală a Bisericii din Antiohia a fost atribuită Patriarhului din Antiohia încă din primii ani ai creştinismului. Primul dintre patriarhii Antiohiei a fost Sfântul Apostol Petru despre care se crede că a înfiinţat o biserică în Antiohia în anul 33 DH. Dată fiind vechimea episcopatului din Antiohia şi importanţa bisericii din oraşul Antiohia care era un oraş important din punct de vedere al comerţului în părţile răsăritene ale Imperiului Roman, Sinodul I Ecumenic care a avut loc în Niceea (325 DH) a recunoscut episcopatul ca patriarhie, alături de Roma, Alexandria şi Ierusalim, acordându-i autoritatea în Antiohia şi tot răsăritul Patriarhului. (Sinodul din Constantinopol din 381 DH a recunoscut, de asemenea, Scaunul Constantinopolului ca Patriarhie).
Cu toate că Sinodul de la Niceea a fost convocat de împăratul roman Constantin, autoritatea acestui sinod ecumenic a fost recunoscută şi de biserica din Imperiul Persan care, din punct de vedere politic, era separată de bisericile din Imperiul Roman. Până în anul 498 DH, această biserică a acceptat autoritatea spirituală a Patriarhiei Antiohiei.
Controversele hristologice care au urmat Sinodului de la Calcedon din anul 451 DH, au dus la o bătălie îndelungată pentru Patriarhie între acei care acceptau şi acei care respingeau Calcedonul. În anul 518 DH, Patriarhul Mor Severius a fost exilat din oraş şi şi-a găsit refugiul în Alexandria. Datorită numeroaselor schimbări şi greutăţilor inerente pe care biserica a trebuit să le depăşească, Patriarhia a fost mutată în diferite mănăstiri din Mesopotamia pentru secole. În secolul al XIII-lea, Patriarhia la Mănăstirea Mor Hananyo (Deir al-Za`faran), în sud-estul Turciei, în apropiere de Mardin, unde a rămas până în 1933. Datorită unei situaţii politice adverse, a fost transferată la Homs, Siria iar în 1959 a fost readusă la Damasc.
Biroul patriarhal este în prezent în Bab Touma, în Damasc, capitala Siriei, dar Patriarhia este, de fapt, la Mănăstirea Mor Aphrem din Ma`arat Sayyidnaya, situată la aproximativ douăzeci şi cinci de km nord Damasc.
Seminarul Teologic Ortodox Sirian Sfântul Efrem
Patriarhul Efrem I Barsoum (†1957) a înfiinţat Şcoala Bisericească Sfântu Efrem în 1934 în Zahle, Liban. În 1946, şcoala a fost mutată la Mosul, Iraq, de unde a furnizat bisericii absolvenţi bine pregătiţi, cel mai cunoscut dintre ei fiind Pre Sfinţitul Patriarh Mor Ignatius Zakka I Iwas, dar şi alte personalităţi ale Bisericii.
În 1962, Patriarhul Yakub al III-lea a adua înapoi la Zahle, seminarul.
În anul 1968, Patriarhul Yakub al III-lea a pus la dispoziţia seminarului o clădire în 'Atshanneh, Bekfeyah, Liban, unde acesta şi-a desfăşurat activitatea până în 1976 când şi-a închis uşile din cauza norilor războiului care şi-au făcut apariţia pe cerul Libanului.
În 1980, Prea Sfinţitul Patriarh Mor Ignatius Zakka I a fost uns ca Patriarh şi una din cele mai importante puncte de rezolvat propuse a fost redeschiderea seminarului. Sfântul Sinod a hotărât să redeschidă seminarul la Damasc iar Prea Sfinţitul l-a redeschis într-o clădire veche din Haret al-Zeitoun în Bab Sharqi.
Dorinţa Prea Sfinţitului Patriarh Mor Ignatius Zakka I Iwas s-a împlinit în 1996 prin construirea unei clădiri noi şi deosebite care a devenit locaţia Seminarului Bisericesc Sfântul Efrem. Biserica a fost inaugurată în 14 septembrie 1996. Noua locaţie este situată în municipiul Ma`arat Saidnaya, la aproximativ 25 de km nord de Damasc.
În această clădire, la etajul cinci este o mică mănăstire.
Catedrala Sfinţii Petru şi Pavel şi criptele Patriarhilor Antiohiei
O tradiţie importantă a Bisericii Ortodoxe Siriace prevede ca criptele Patriarhilor Antiohiei să fie situate într-un loc aparte în mănăstirile care le-au servit de reşedinţă. Astfel, Catedrala Sfinţii Petru şi Pavel a fost construită pentru a adăposti criptele patriarhilor. Subsolul are 85 de metrii pătraţi, cu o zonă special destinată criptelor patriarhilor. Catedrala are formă de cruce şi poate adăposti aproximativ 800 de credincioşi.
Biserica din India
Biserica din Malankara, Biserica Ortodoxă Siriacă Malankara, este parte integrantă din Biserica Ortodoxă Siriacă cu Patriarhul Antiohiei ca întâistătător. Întâistătătorul local al bisericii din Malankara este Catolicosul de India, în prezent Prea Fericitul Baselios Thomas I, hirotonit pe seama Patriarhiei Antiohiei în 2002.
Sfânta Liturghie ortodoxă siriacă din India se ţine parţial în siriacă şi parţial în malayalam.