Chiril al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Categorie:Patriarhi ai Alexandriei)
(legături interne)
Linia 9: Linia 9:
 
După moartea patriarhului Teofil, la [[15 octombrie]] 412, Sf. Chiril a fost proclamat şi a devenit patriarh la [[18 octombrie]] 412, în ciuda opoziţiei îndârjite a susţinătorilor candidatului [[arhidiacon]] Timotei în atmosfera instabilă a Alexandriei. Astfel, Sf. Chiril a fost succesorul Patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziţie puternică şi influentă, concurând-o pe cea de Prefect al oraşului.  
 
După moartea patriarhului Teofil, la [[15 octombrie]] 412, Sf. Chiril a fost proclamat şi a devenit patriarh la [[18 octombrie]] 412, în ciuda opoziţiei îndârjite a susţinătorilor candidatului [[arhidiacon]] Timotei în atmosfera instabilă a Alexandriei. Astfel, Sf. Chiril a fost succesorul Patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziţie puternică şi influentă, concurând-o pe cea de Prefect al oraşului.  
  
În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraş cosmopolit în care animozităţile dintre diferitele partide creştine, evrei şi păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalităţii dintre Alexandria şi Constantinopol şi pe cel al conflictului dintre şcolile alexandrină şi antiohiană în ceea ce priveşte gândirea eclezială, evlavia şi discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la [[10 aprilie]] 428 şi a inflamat şi mai mult spiritele susţinând că termenul ''[[Theokotos]]'' (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziţia [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]] în relaţia sa cu [[Iisus Hristos]].
+
În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraş cosmopolit în care animozităţile dintre diferitele partide creştine, evrei şi păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalităţii dintre Alexandria şi Constantinopol şi pe cel al conflictului dintre şcolile alexandrină şi antiohiană în ceea ce priveşte gândirea eclezială, evlavia şi discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la [[10 aprilie]] 428 şi a inflamat şi mai mult spiritele susţinând că termenul ''Theokotos'' (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziţia [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]] în relaţia sa cu [[Iisus Hristos]].
  
 
Astfel, Sf.Chiril şi partidul alexandrin şi-au încrucişat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]], l-a susţinul pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un [[sinod ecumenic]] la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul din 431]] a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil.
 
Astfel, Sf.Chiril şi partidul alexandrin şi-au încrucişat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]], l-a susţinul pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un [[sinod ecumenic]] la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul din 431]] a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil.
Linia 19: Linia 19:
  
 
==Moştenirea==
 
==Moştenirea==
Aşa cum s-a spus mai sus, Sf. Chiril a fost un [[ierarh]] învăţat şi un scriitor prolific. În perioada timpurie a activităţii sale în Biserică a scris câteva [[Exegeză|exegeze]], printre care: ''Comentarii la [[Vechiul Testament]]'', ''Tratat împotriva [[arianism]]ului'', ''Comentarii la [[Evanghelia după Ioan]]'' şi ''Dialoguri despre [[Sfânta Treime]]''. În 429, în timpul când controversele hristologice au luat amploare, prin mulţimea scrierilor sale a ţinut piept adversarilor săi. Atât scrierile sale cât şi teologia sa ocupă un loc important în [[tradiţia]] Părinţilor şi a Bisericii Ortodoxe până astăzi.
+
Aşa cum s-a spus mai sus, Sf. Chiril a fost un [[ierarh]] învăţat şi un scriitor prolific. În perioada timpurie a activităţii sale în Biserică a scris câteva exegeze, printre care: ''Comentarii la [[Vechiul Testament]]'', ''Tratat împotriva [[arianism]]ului'', ''Comentarii la [[Evanghelia după Ioan]]'' şi ''Dialoguri despre [[Sfânta Treime]]''. În 429, în timpul când controversele hristologice au luat amploare, prin mulţimea scrierilor sale a ţinut piept adversarilor săi. Atât scrierile sale cât şi teologia sa ocupă un loc important în [[tradiţia]] Părinţilor şi a Bisericii Ortodoxe până astăzi.
  
  

Versiunea de la data 29 august 2011 09:35

Sf. Chiril al Alexandriei

Părintele nostru între sfinţi Chiril al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei pe vremea când aceasta era la apogeul influenţei şi puterii sale în sânul Imperiului Roman. Sfântul Chiril a fost un scriitor prolific, el fiind şi protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea şi al V-lea. A fost figura centrală a Sinodului de la Efes din 431 care a culminat cu îndepărtarea lui Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Chiril este unul din Părinţii Bisericii şi faima sa în lumea ortodoxă i-a adus numele de "Pecete a tuturor Părinţilor". Este sărbătorit atât în ziua de 9 iunie cât şi pe data de 18 ianuarie împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei.

Viaţa

Sfântul Chiril al Alexandriei
frescă de la Mănăstirea Râşca
Sf. Chiril s-a născut în jurul anului 378 într-o localitate mică din Egipt, Theodosios, aproape de Malalla el Kobra din zilele noastre. Fratele mamei sale, preotul Teofil, s-a ridicat până la puternica poziţie de Patriarh al Alexandriei. Rămânând în preajma fratelui ei, acesta a supravegheat buna educaţie a lui Chiril. Educaţia sa, reflectată în scrierile sale, dovedeşte cunoaşterea scriitorilor creştini ai vremii, printre care Eusebiu de Cezareea, Origen, Didim cel Orb precum şi a scriitorilor Bisericii alexandrine. Bogata sa corespondenţă cu Episcopul Celestin al Romei face dovada unei profunde cunoaşteri a limbii latine. Educaţia pe care a primit-o era specifică epocii sale: între 390-392, când avea 12-14, ani a făcut studii de gramatică, între 393-397, de la 15 la 20 ani, a făcut Retorică (ştiinţele umaniste de astăzi), şi între 398-402 a făcut studii biblice şi de teologie creştină.

A fost tuns citeţ de către unchiul său Teofil în Biserica Alexandriei şi, sub îndrumarea lui, şi-a sporit cunoaşterea şi a urcat treptele ierarhice. L-a sprijinit pe unchiul său în îndepărtarea sfântului Ioan Hrisostom din funcţia de Arhiepiscop al Constantinopolului, problema fiind de ordin administrativ şi nu doctrinar; de altfel, mai târziu Sf. Chiril a sprijinit întoarcerea Sf. Ioan Hrisostom, arătând curţii imperiale puritatea doctrinei acestuia ca fiind opusă credinţei neortodoxe a lui Nestorie.

După moartea patriarhului Teofil, la 15 octombrie 412, Sf. Chiril a fost proclamat şi a devenit patriarh la 18 octombrie 412, în ciuda opoziţiei îndârjite a susţinătorilor candidatului arhidiacon Timotei în atmosfera instabilă a Alexandriei. Astfel, Sf. Chiril a fost succesorul Patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziţie puternică şi influentă, concurând-o pe cea de Prefect al oraşului.

În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraş cosmopolit în care animozităţile dintre diferitele partide creştine, evrei şi păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalităţii dintre Alexandria şi Constantinopol şi pe cel al conflictului dintre şcolile alexandrină şi antiohiană în ceea ce priveşte gândirea eclezială, evlavia şi discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la 10 aprilie 428 şi a inflamat şi mai mult spiritele susţinând că termenul Theokotos (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziţia Fecioarei Maria în relaţia sa cu Iisus Hristos.

Astfel, Sf.Chiril şi partidul alexandrin şi-au încrucişat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea, l-a susţinul pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un sinod ecumenic la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, Sinodul din 431 a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil.

Sf. Chiril a murit la 27 iunie 444, dar controversele au continuat şi în deceniile următoare, de la Sinodul tâlhăresc de la Efes din 449 până la Sinodul din Calcedon din 451, şi chiar mult după acesta.

Teologie

Poziția teologică a sfântului Chiril în disputele hristologice din timpul său a fost subiectul multor studii și discuții, el fiind revendicat ca sfânt atât de Bisericile Ortodoxe cât și de Bisericile Orientale (monofizite). Totuși, lucrările teologice ale reprezentanților acestor două familii creștine (a căror dialog teologic a fost oficializat în anul 1985) au confirmat că a existat o neînțelegere terminologică vizavi de termenul grec ”physis”. Pentru sfântul Chiril, în formularea sa ”mia physis tou Theou Logou sesarkomeni”, termenul ”physis” se referea la Persoana lui Hristos Dumnezeu adevărat (Dieu Cuvântul) și Om adevărat. Termenul ”physis” este deci echivalent termenului de ”persoană” ales de Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, la care sfântul Chiril nu a participat pentru că murise între timp.

Moştenirea

Aşa cum s-a spus mai sus, Sf. Chiril a fost un ierarh învăţat şi un scriitor prolific. În perioada timpurie a activităţii sale în Biserică a scris câteva exegeze, printre care: Comentarii la Vechiul Testament, Tratat împotriva arianismului, Comentarii la Evanghelia după Ioan şi Dialoguri despre Sfânta Treime. În 429, în timpul când controversele hristologice au luat amploare, prin mulţimea scrierilor sale a ţinut piept adversarilor săi. Atât scrierile sale cât şi teologia sa ocupă un loc important în tradiţia Părinţilor şi a Bisericii Ortodoxe până astăzi.


Casetă de succesiune:
Chiril al Alexandriei
Precedat de:
Teofil I
Patriarh al Alexandriei
412-444
Urmat de:
Dioscor I



Imnografie

Tropar, glasul al VIII-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe (N), roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al IV-lea:

Împletiturile eresurilor rupând întru puterea lui Hristos, cu dumnezeieşti cuvinte Biserica, Chirile, ai îmbogăţit-o. Pentru aceasta şi stai înainte cu cetele îngerilor, lui Hristos rugându-te, fericite, cu osârdie să dăruiască tuturor iertare de greşeli.

Alt condac, glasul al VI-lea:

Adâncul învăţăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, fericite, şi turma nevătămată de întreitele valuri o păzeşte; că marginilor eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele dumnezeieşti.

Pentru pomenirea din 18 ianuarie, a se vedea imnografia de pe pagina Sf. Atanasie al Alexandriei.

Iconografie

Dionisie din Furna arată Sf. Cuvios Chiril al Alexandriei se zugrăveşte bătrân, pleşuv la frunte, cu fruntea şi chipul netede, cu sprâncene mari, groase, rotunde, cu nas coroiat şi nări groase, obrazul lat şi buze groase; cu părul rar, gălbui, pe alocuri încărunţit; cu barbă lungă şi deasă, despicată în două; poartă pe cap un acoperământ împodobit cu cruci. Ţine în mână înscrisul: „Mai ales pentru Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata şi pururea Fecioara Maria.” [1].

Se mai zugrăveşte împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei pentru pomenirea lor din 18 ianuarie şi în icoana Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes, alături de ceilalţi Sfinţi Părinţi de la acel Sinod, şezând pe scaune lângă împăratul Teodosie al II-lea [2]

Note

  1. Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 151, 195, 207, 219, 239.
  2. loc.cit.

Surse

  • McGuckin, John A., St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy (Sf. Chiril al Alexandriei şi controversele hristologice). Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7
  • en:Cyril of Alexandria

Legături externe

Scrieri