Tipic

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă
Acest articol face parte din seria
TEOLOGIE
Teolog și Teologie
Teolog - Teologie
Teologie dogmatică
Hristologie - Soteriologie
Eclesiologie - Eshatologie
În jurul Sfintelor Scripturi
Studiul Noului Testament
Studiul Vechiului Testament
Arheologia biblică
Alte discipline
Patristică - Hagiografie - Spiritualitate
Liturgică - Imnografie - Iconografie
Drept canonic - Tipic
Apologetică
Editați această casetă

Tipicul (din greceşte: τυπικόν/typikon, pl. τυπικα/typika, "respectând ordinea"; slavonă: ѹставъ/ustav) este cartea care conţine instrucţiunile şi rubricile care în Biserica Creştină Ortodoxă stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an. Necesită existenţa cărţilor liturgice care conţin componentele fixe şi variabile ale acestor slujbe. În uzul monahal, tipicul mănăstiresc include atât regulile de vieţuire în mănăstire cât şi pravila de rugăciune.

Cuprins

Tipicul Sfântului Sava şi Tipicul Studit - Origini

Cărţile liturgice folosite în prezent de Biserica Ortodoxă îşi au originea în mănăstiri sau au fost puternic influenţate de practicile călugăreşti. Slujbele ciclului zilnic de rugăciune folosit în zilele noastre în Răsăritul ortodox reflectă tradiţiile şi practicile monastice, în special cele din principalele centre unde au apărut şi unde s-au dezvoltat, Lavra Sfântului Sava din Ierusalim şi Mănăstirea Studion din Constantinopol.

Tradiţia liturgică a Tipicului Sfântului Sava, apărută prima dată în această Lavră a fost influenţată, în forma sa primară, de obiceiurile şi practicile comunităţilor ascetice din Orientul Apropiat, Egipt, Palestina şi Asia Mică. Sub Sfântul Teodor, Mănăstirea Studion din Constantinopol a devenit centrul renaşterii şi reformei monahale din oraşul imperial. În vremea controversei iconoclaste, tipicul monahal palestinian a fost adoptat de mănăstirile din Constantinopol. În Mănăstirea Studion a fost realizată o sinteză liturgică, prin adăugarea unor elemente din slujbele Marii Biserici din Constantinopol (Aghia Sophia) la tipicul palestinian. În timp, această sinteză studită a fost la rândul ei modificată de călugării palestinieni care au alcătuit Tipicul Sfântul Sava revizuit, acesta rămânând în uz până în secolul al XIX-lea.

Tipicul Marii Biserici

Dificultăţile în utilizarea tipicului monahal la nivelul parohiilor a ajuns la apogeu la începutul secolului al XIX-lea, iar scurtările şi omiterea de părţi ale slujbelor au devenit larg răspândite. În consecinţă, Patriarhul Ecumenic a autorizat revizuirea tipicului pentru uzul parohiilor. Această revizuire a devenit cunoscută sub numele de Tipicul bisericesc conform cu Stilul Marii Biserici a lui Hristos şi a fost publicată în anul 1838. Această ediţie a fost la rândul ei revizuită de Protopsaltul George Violakis în Tipicul Bisericii Mari a lui Hristos, publicată în 1888.[1]

Episcopul Kallistos notează:

"Violakis a făcut modificări importante şi adesea greşite, în special în structura Utreniei de Duminică: de exemplu, catavasiile sunt trecute a fi cântate toate împreună la sfârşitul cântării a opta a canonului, în loc să fie câte una la sfârşitul fiecăreia; iar citirea Evangheliei este mutată din poziţia ei în vechime de după canon şi inserată penibil între cântările a opta şi a noua. Astfel, cântarea a noua este separată de cele care o precedă, iar întreaga structură a canonului este din nefericire compromisă." [2]

Totuşi, mai departe el observă:

"Când a făcut aceasta şi alte schimbări, probabil, Violakis nu inventa, ci doar dădea o formă oficială unor practici care deja erau urmate la nivelul parohiei. Probabil, Evanghelia a fost mutată mai aproape de sfârşitul slujbei deoarece prea puţini membri ai comunităţii ajungeau la timp pentru începutul Utreniei!"[3]

Diferenţe între practica slavă şi cea bizantină

În întâmpinarea necesităţilor lumii slave, imediat ce misiunea în rândul slavilor a început, a demarat şi traducerea tipicului. Din cauza revizuirilor provenind din lumea mediteraneeană, la care s-au adăugat invaziile mongole, tipicul slav şi-a pierdut conformitatea cu standardul liturgic al lumii bizantine. Acest fapt a fost conştientizat de Biserica Rusiei în secolul al XVII-lea. Revizuirea tipicului slav (împreună cu cea a cărţilor de cult) a dus la controversele care au dus la schisma Vechilor Credincioşi în vremea Ţarului Alexei şi a Patriarhului Nikon al Moscovei.

Principalele diferenţe dintre practicile liturgice bizantine şi cele slave stau în originile lor diferite, în tipicul Sfântului Sava şi respectiv studit, la care s-au adăugat revizuirile aferente. Cu toate acestea, tipicele grec, românesc şi slav au fost în mare parte armonizate înainte de publicarea ediţiei lui Violakes a Tipicului Bisericii Mari în 1888.[4]

Pentru mai multe informaţii în acest subiect, a se vedea: Some differences between Greek and Russian divine services and their significance, de Arhiep. Vassili Krivoşin al Bruxelles-ului şi Belgiei

Note

  1. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.
  2. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.
  3. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.
  4. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 542.

Legături externe - discuţii despre tipic

Legături externe cu rubrici din tipic

Legături externe cu traduceri ale tipicului


Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi