Doxologie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

În practica creştină ortodoxă, Doxologia (gr. Δοξολογία - a aduce slavă / mărire lui Dumnezeu) sau slavoslovia (sl. slavosloviti - a slăvi, a preamări pe Dumnezeu) se referă la un vers scurt sau imn de laudă adresate lui Dumnezeu. Doxologia este continuarea practicii iudaice pre-creştine din sinagogi de aducere de laude lui Dumnezeu.

Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă

Doxologia desemnează, în liturgica ortodoxă:

  • Doxologia - "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duhul..." (doxologie trinitară)
  • Doxologia (imn) - imnul "Slavă / Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu..."

Cuprins


Utilizare în Vechiul şi Noul Testament

Doxologiile, ca model, sunt folosite în multe slujbe religioase creştine dar nu numai. Modelul acesta este folosit pe scară largă în epoca Vechiului Testament dar şi în vremurile apostolice. Sfântul Pavel foloseşte doxologii în scrisorile sale. Exemple remarcabile sunt:

  • Romani 16:27 - "Unuia înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor. Amin!" (doxologie la finele unei salutări)
  • Galateni 1:5 - "Căruia [Dumnezeu-Tatăl] fie slava în vecii vecilor. Amin!" (doxologie la finele unei salutări)
  • Efeseni]] 3:21 - "Lui [Dumnezeu] fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!"
  • Iuda 24-25 - "Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!" (exemplu non-paulin: doxologie la finele unei salutări)

Doxologia "Slavă Tatălui..."

Versul de laudă a Sfintei Treimi "Slavă/Mărite Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh" sau în forma extinsă "Slavă/Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." (cum o găsim deja în Didahie) se numeşte uneori doxologie în liturghia ortodoxă. Este o doxologie trinitară, care în timpul ereziei ariene a devenit folosită foarte pe larg în Biserica Ortodoxă. Din această epocă, doxologia trinitară a început să fie preferată doxologiilor netrinitare. Deşi este cea mai cunoscută doxologie de acest tip, multe alte doxologii există în slujbele şi în imnografia ortodoxă.

Doxologia "Slavă întru cei de sus..."

Adesea însă, prin Doxologie se înţelege cântarea / imnul "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...", provocat de diacon sau de preot la sfârşitul utreniei prin cuvintele "Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!". La care strana răspunde cântând imnul:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.
Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. (de 3 ori)
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de trei ori)
Slavă...
Şi acum...
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
(Apoi mai pe larg:)
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

În zilele de duminică şi de sărbători Doxologia (imn) este cântată, şi atunci este numită de cărţile de tipic şi de cult "doxologia mare". Când doxologia este doar citită sau recitată, este numită "doxologia mică".

Alte doxologii

Fiecare rugăciune din cultul Bisericii se încheie cu o formulă doxologică (cel mai adesea trinitară), care în cultul public se recită cu voce mai înaltă, pentru care motiv se numeşte ecfonis.

Alte doxologii folosite în cultul Bisericii dar şi în rugăciunile individuale sunt:

După Tatăl Nostru

"Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.", care se găseşte în Matei 6:13. Această doxologie face trimitere la forma din 1 Cronici 29:11-12: A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. . Este spusă de preot după rugăciunea Tatăl Nostru în timpul Sfintei Liturghii şi a altor slujbe.

După ectenia mare

După ectenia mare (la Sfânta Liturghie, vecernie, utrenie etc.) preotul zice ecfonisul (doxologic): "Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.", fiind urmat de "Amin"-ul credincioşilor.

O spiritualitate doxologică

Părintele Teofil Părăian remarcă, în conferinţa "Ortodoxie=Doxologie", că spiritualitatea ortodoxă este una doxologică, fiind impregnată de slujbele ortodoxe şi neputând fi despărţită de participarea la slujbe, care sunt o aşezare a noastră în faţa lui Dumnezeu cu conştiinţa că vorbim cu Dumnezeu, că I ne rugăm. Biserica ortodoxă este o Biserică a slujirii liturgice. Nu se concepe ortodoxie fără doxologie. Nu se poate concepe ortodoxie fără preamărirea lui Dumnezeu. ORTODOXIE = DOXOLOGIE. Pentru că:

Nu-i ortodox acela care nu aduce mărire lui Dumnezeu.
Nu-i ortodox acela care nu aduce cinstire Maicii Domnului.
Nu-i ortodox acela care nu se angajează prin sfintele slujbe preamăritoare de Dumnezeu.
Nu-i ortodox acela care de la preamărirea lui Dumnezeu, de la cinstirea Maicii Domnului, de la cinstirea sfinţilor, nu trece la preamărirea lui Dumnezeu cu viaţa.

Pentru că există o doxologie a gândirii, a minţii, există o doxologie a simţirii şi există o doxologie a trăirii, a vieţii. Toate acestea trebuie să fie împreună. Pe această cale angajează pe om sfintele slujbe şi spiritualitatea ortodoxă.

Articole înrudite

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi