Sava cel Nou

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Icoana sfântului la intrarea în biserica sa din Kalimnos
Prima icoană a Sf. Sava

Sfântul Sava cel Nou (1862-1948), este sfântul patron al insulei Kalimnos din Grecia, unde a trăit în ultimii 20 de ani ai vieţii sale, ca preot şi părinte spiritual al maicilor de la Mănăstirea Tuturor Sfinţilor. A fost un mare ascet, duhovnic, imnograf şi făcător de minuni. Este unul dintre cei mai recenţi sfinţi greci.

Ziua de prăznuire variază în funcţie de tradiţia locală; astfel este prăznuit pe 5 decembrie împreună cu Sf. Sava cel Sfinţit sau în a cincea duminică din Sfântul şi Marele Post.

Viaţa

Sfântul Sava s-a născut în anul 1862 în provincia Tracia de Est din Grecia fiind botezat cu numele de Vasile. Din fragedă vârsta a simţit chemarea spre viaţa monastică, iar mai târziu s-a închinoviat la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos. Odată cu ascultările rânduite lui a învăţat iconografia şi muzica bizantină.

Câțiva ani mai târziu, după un pelerinaj la Locurile Sfinte, decide să se stabilească în Ţara Sfântă. Astfel intră în vestita Mânăstire Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, Palestina. După o perioadă de noviciat este tuns în monahism cu numele de Sava.

În 1902 Sfântul Sava este hirotonit diacon iar un an mai târziu este hirotonit preot.

Sf. Sava cel Nou din Kalimnos

A vieţuit aproape 10 ani în pustiul din Valea Iordanului, unde a dus o viaţa austeră, prin post şi rugăciune, ocupându-se şi de pictura icoanelor. Locuinţa sa era formată din două chilii, săpate în stâncă, la care se urca pe o scară făcută din frânghii. Această izolare era necesara pentru trezvie, rugăciune şi progres spiritual.

Datorită problemelor de sănătate şi a situaţiei socio-politice tensionate din Palestina anului 1919, care făcea viaţa nesigură, sfântul se întoarce în Grecia, unde caută un loc potrivit pentru continuarea vieţii sale monastice. Călătoreşte timp de trei ani prin toată Grecia, dar fără rezultat. Rugăciunile îi sunt ascultate, când, un alt mare sfânt, Nectarie din Eghina, îl cheamă la Mânăstirea Preasfânta Treime, ca să fie duhovnic, preot şi îndrumător maicilor din mânăstirea clădită de el.

Aici a învăţat maicile iconografia şi muzica bizantină. Sfântul Sava a stat în mânăstirea din Eghina timp de 6 ani, până în anul 1925. În acest timp, la această mânăstire, s-a întâmplat unul dintre lucrurile cele mai semnificative ale vieţii sale, datorită îndrumătorului său spiritual, Sfântul Nectarie din Eghina. Sfântul Nectarie era la apogeul vieţii sale duhovniceşti. Sfântul Sava a avut ocazia să se confeseze şi să primească sfat de la acest mare sfânt al al secolului XX. L-a avut ca părinte duhovnicesc, model în virtute, smerenie, blândeţe şi fapte bune, îndrumându-l spre tot lucrul bun, folositor şi mântuitor de suflet.

De fapt Sfântul Sava a pictat prima icoană a Sfântului Nectarie. Într-o zi, după adormirea Sfântului Nectarie, Sfântul Sava a spus stareţei să nu lase pe nimeni să îl deranjeze timp de 40 de zile, în care va rămâne închis în chilia sa. După 40 de zile a ieşit din chilie, purtând în mână o icoană a Sfântului Nectarie şi a cerut stareţei să o pună în biserică pentru a fi venerată. Stareţa a fost surprinsă de această cerere, deoarece Sfântul Nectarie nu fusese încă canonizat şi s-a temut să o aşeze în biserică. Dar Sfântul, blând şi smerit, a insistat spunându-i poruncitor: "Trebuie să faci ascultare, ia icoana şi pune-o în iconostas si nu te împotrivi Voinţei lui Dumnezeu". El ştia de sfinţenia Sfântului Nectarie.

După adormirea Sfântului Nectarie, tot mai mulţi pelerini veneau la mânăstire sa, închinându-se la mormântul său, datorită reputaţiei Sfântului ca făcător de minuni. Aceasta perturba însă viaţa de linişte pe care Sfântul Sava o iubea, şi pleacă, din nou, să caute un loc liniştit pentru viaţa monastică.

Astfel se retrage în insula Kalimnos, unde îşi petrece ultimii ani din viaţă, ca preot şi părinte duhovnicesc al Mânăstirii Tuturor Sfinţilor. Ca duhovnic, el îmbina îngăduinţa cu severitatea. Era îngăduitor cu anumite păcate şi sever cu altele. A rămas un arzător ascet până la sfârşitul vieţii sale, practicând forme extreme de auto-izolare cu abţineri de la apă, mâncare şi somn. Ţinea posturi foarte ascetice. Sfântul Sava devenise exemplul autentic de virtute pentru toţi care veneau în contact cu el.

Mulţi simţeau o mireasmă în prezenţa lui, iar alţii îl vedeau cum, stând în picioare la rugăciune, se ridica la câţiva centimetri deasupra solului.

Spre sfârşitul vieţii sale Sfântul Sava practica o rugăciune intensă şi o sfântă pocăinţă.

În ultimele trei zile ale sfintei sale vieţi, nu a primit pe nimeni, dar a dat un ultim sfat, îndemnând la dragoste şi supunere în Hristos. Când era pe punctul de a-şi da ultima răsuflare, deodată, a prins putere, şi-a împreunat mâinile şi a bătut din palme în mod repetat, spunând ultimele sale, sfinte cuvinte : "Domnul! Domnul! Domnul!". A plecat la Domnul în anul 1948 în ajunul Buneivestiri. Una dintre călugăriţe a văzut sufletul Sfântului înălţându-se pe un nor de aur spre Rai.

Zece ani mai târziu mormântul sfântului a fost deschis, după obiceiul grecesc şi o mireasmă cerească, divină ieşea din mormântul său. La acest lucru au fost mulţi martori inclusiv episcopul local. Aceasta a fost văzută ca pe un testament pentru canonizarea acestui Sfânt. De atunci multe miracole şi vindecări i-au fost atribuite Sfântului Sava cel Nou din Kalimnos.

Ciclul iconografic al vieții sfântului

Bibliografie

  • Modern Orthodox Saints, Vol. 8. "St. Savvas the New" by Dr. Constantine Cavarnos, Institute for Byzantine and Modern Greek Studies ISBN 0914744631
  • Photographs courtesy of Savas Pizanias and Constantine Vellis Cutie-Pie Photography - NSW Australia contact - info@cutiepiephoto.com.au
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi