Sava cel Nou

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Icoana sfântului la intrarea în biserica sa din Kalimnos
Prima icoană a Sf. Sava

Sfântul Sava cel Nou (1862-1948), este sfântul patron al insulei Kalimnos din Grecia, unde a trăit în ultimii 20 de ani ai vieții sale, ca preot și părinte spiritual al maicilor de la Mănăstirea Tuturor Sfinților. A fost un mare ascet, duhovnic, imnograf și făcător de minuni. Este unul dintre cei mai recenți sfinți greci.

Ziua de prăznuire variază în funcție de tradiția locală; astfel este prăznuit pe 5 decembrie împreună cu Sf. Sava cel Sfințit sau în a cincea duminică din Sfântul și Marele Post.

Viața

Sfântul Sava s-a născut în anul 1862 în provincia Tracia de Est din Grecia fiind botezat cu numele de Vasile. Din fragedă vârsta a simțit chemarea spre viața monastică, iar mai târziu s-a închinoviat la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos. Odată cu ascultările rânduite lui a învățat iconografia și muzica bizantină.

Câțiva ani mai târziu, după un pelerinaj la Locurile Sfinte, decide să se stabilească în Ţara Sfântă. Astfel intră în vestita Mânăstire Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, Palestina. După o perioadă de noviciat este tuns în monahism cu numele de Sava.

În 1902 Sfântul Sava este hirotonit diacon iar un an mai târziu este hirotonit preot.

Sf. Sava cel Nou din Kalimnos

A viețuit aproape 10 ani în pustiul din Valea Iordanului, unde a dus o viața austeră, prin post și rugăciune, ocupându-se și de pictura icoanelor. Locuința sa era formată din două chilii, săpate în stâncă, la care se urca pe o scară făcută din frânghii. Această izolare era necesara pentru trezvie, rugăciune și progres spiritual.

Datorită problemelor de sănătate și a situației socio-politice tensionate din Palestina anului 1919, care făcea viața nesigură, sfântul se întoarce în Grecia, unde caută un loc potrivit pentru continuarea vieții sale monastice. Călătorește timp de trei ani prin toată Grecia, dar fără rezultat. Rugăciunile îi sunt ascultate, când, un alt mare sfânt, Nectarie din Eghina, îl cheamă la Mânăstirea Preasfânta Treime, ca să fie duhovnic, preot și îndrumător maicilor din mânăstirea clădită de el.

Aici a învățat maicile iconografia și muzica bizantină. Sfântul Sava a stat în mânăstirea din Eghina timp de 6 ani, până în anul 1925. În acest timp, la această mânăstire, s-a întâmplat unul dintre lucrurile cele mai semnificative ale vieții sale, datorită îndrumătorului său spiritual, Sfântul Nectarie din Eghina. Sfântul Nectarie era la apogeul vieții sale duhovnicești. Sfântul Sava a avut ocazia să se confeseze și să primească sfat de la acest mare sfânt al al secolului XX. L-a avut ca părinte duhovnicesc, model în virtute, smerenie, blândețe și fapte bune, îndrumându-l spre tot lucrul bun, folositor și mântuitor de suflet.

De fapt Sfântul Sava a pictat prima icoană a Sfântului Nectarie. Într-o zi, după adormirea Sfântului Nectarie, Sfântul Sava a spus stareței să nu lase pe nimeni să îl deranjeze timp de 40 de zile, în care va rămâne închis în chilia sa. După 40 de zile a ieșit din chilie, purtând în mână o icoană a Sfântului Nectarie și a cerut stareței să o pună în biserică pentru a fi venerată. Stareța a fost surprinsă de această cerere, deoarece Sfântul Nectarie nu fusese încă canonizat și s-a temut să o așeze în biserică. Dar Sfântul, blând și smerit, a insistat spunându-i poruncitor: "Trebuie să faci ascultare, ia icoana și pune-o în iconostas si nu te împotrivi Voinței lui Dumnezeu". El știa de sfințenia Sfântului Nectarie.

După adormirea Sfântului Nectarie, tot mai mulți pelerini veneau la mânăstire sa, închinându-se la mormântul său, datorită reputației Sfântului ca făcător de minuni. Aceasta perturba însă viața de liniște pe care Sfântul Sava o iubea, și pleacă, din nou, să caute un loc liniștit pentru viața monastică.

Astfel se retrage în insula Kalimnos, unde își petrece ultimii ani din viață, ca preot și părinte duhovnicesc al Mânăstirii Tuturor Sfinților. Ca duhovnic, el îmbina îngăduința cu severitatea. Era îngăduitor cu anumite păcate și sever cu altele. A rămas un arzător ascet până la sfârșitul vieții sale, practicând forme extreme de auto-izolare cu abțineri de la apă, mâncare și somn. Ţinea posturi foarte ascetice. Sfântul Sava devenise exemplul autentic de virtute pentru toți care veneau în contact cu el.

Mulți simțeau o mireasmă în prezența lui, iar alții îl vedeau cum, stând în picioare la rugăciune, se ridica la câțiva centimetri deasupra solului.

Spre sfârșitul vieții sale Sfântul Sava practica o rugăciune intensă și o sfântă pocăință.

În ultimele trei zile ale sfintei sale vieți, nu a primit pe nimeni, dar a dat un ultim sfat, îndemnând la dragoste și supunere în Hristos. Când era pe punctul de a-și da ultima răsuflare, deodată, a prins putere, și-a împreunat mâinile și a bătut din palme în mod repetat, spunând ultimele sale, sfinte cuvinte : "Domnul! Domnul! Domnul!". A plecat la Domnul în anul 1948 în ajunul Buneivestiri. Una dintre călugărițe a văzut sufletul Sfântului înălțându-se pe un nor de aur spre Rai.

Zece ani mai târziu mormântul sfântului a fost deschis, după obiceiul grecesc și o mireasmă cerească, divină ieșea din mormântul său. La acest lucru au fost mulți martori inclusiv episcopul local. Aceasta a fost văzută ca pe un testament pentru canonizarea acestui Sfânt. De atunci multe miracole și vindecări i-au fost atribuite Sfântului Sava cel Nou din Kalimnos.

Ciclul iconografic al vieții sfântului

Bibliografie

  • Modern Orthodox Saints, Vol. 8. "St. Savvas the New" by Dr. Constantine Cavarnos, Institute for Byzantine and Modern Greek Studies ISBN 0914744631
  • Photographs courtesy of Savas Pizanias and Constantine Vellis Cutie-Pie Photography - NSW Australia contact - info@cutiepiephoto.com.au