Muntele Athos

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Vârful Muntelui Athos, 2033 m

Muntele Athos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) cuprinde un munte (2033 m) şi o peninsulă (cu lungimea de 60 km şi o lăţime ce variază între 8 şi 12 km, aria totală fiind de 360 km pătraţi) în nordul Greciei, în regiunea Macedonia, unde îşi au locul douăzeci de mănăstiri, patrusprezece schituri şi o mulţime de chilii călugăreşti, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocşi. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Careia (Karyes).

Cuprins

Lista mănăstirilor

Privind către mare de la intrarea principală a Mănăstirii Iviron

Lista celor douăzeci de mănăstiri în ordinea ierarhică stabilită:

  1. Mănăstirea Marea Lavră (gr.: Μεγίστης Λαύρας)
  2. Mănăstirea Vatopedi (gr.: Βατοπαιδίου)
  3. Mănăstirea Iviron (gr.: Ιβήρων)
  4. Mănăstirea Hilandar (gr.: Χιλανδαρίου, sârbeşte: Хиландар)
  5. Mănăstirea Dionisiu (gr.: Διονυσίου)
  6. Mănăstirea Cutlumuş (gr.: Κουτλουμουσίου)
  7. Mănăstirea Pantocrator (gr.: Παντοκράτορος)
  8. Mănăstirea Xiropotamu (gr.: Ξηροποτάμου)
  9. Mănăstirea Zografu (gr.: Ζωγράφου)
  10. Mănăstirea Dochiaru (gr.: Δοχειαρίου)
  11. Mănăstirea Caracalu (gr.: Καρακάλλου)
  12. Mănăstirea Filotheu (gr.: Φιλοθέου)
  13. Mănăstirea Simonos Petras (gr.: Σίμωνος Πέτρας)
  14. Mănăstirea Sfântul Pavel (gr.: Αγίου Παύλου)
  15. Mănăstirea Stavronikita (gr.: Σταυρονικήτα)
  16. Mănăstirea Xenofont (gr.: Ξενοφώντος)
  17. Mănăstirea Grigoriu (gr.: Γρηγορίου)
  18. Mănăstirea Esfigmenu (gr.: Εσφισμένου)
  19. Mănăstirea Sfântul Pantelimon (gr.: Αγίου Παντελεήμονος)
  20. Mănăstirea Konstamonitu (gr.: Κωνσταμονίτου)

Lista schiturilor

  1. Nea Skiti (Noul Schit), cu hramul Sfântul Spiridon (gr. Νέα Σκήτη - Άγιος Σπυρίδων) - depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel
  2. Schitul Sfântul Dumitru (gr. Σκήτη Αγ. Δημητρίου) - depinde de Mănăstirea Vatopedi
  3. Schitul Sfântul Dumitru - Lacu (gr. Σκήτη Αγ. Δημητρίου - Λάκκου) - depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel
  4. Schitul Sfântul Pantelimon (gr. Σκήτη Αγ. Παντελεήμονος) - depinde de Mănăstirea Cutlumuş
  5. Schitul Sfântul Andrei (gr. Σκήτη Αγίου Ανδρέου) - depinde de mănăstirea Vatopedi
  6. Schitul Colibelor Sfântul Pavel (gr. Σκήτη Καλύβες Αγ. Παύλου) - depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel
  7. Schitul Katunakia (gr. Σκήτη Κατουνάκια) - depinde de mănăstirea Marea Lavră
  8. Schitul Proorocul Ilie (gr. Σκήτη Προφήτη Ηλία) - depinde de Mănăstirea Pantocrator
  9. Schitul Sfânta Ana (gr. Σκήτη Αγίας Αννας) - depinde de Mănăstirea Marea Lavră
  10. Schitul Sfânta Treime, Kavsokalivia (gr. Σκήτη Αγίας Τριάδας - σκήτη Καυσοκαλύβια) Mănăstirea Marea Lavră
  11. Schitul Născătoarea de Dumnezeu, sau Bunavestire (gr. Σκήτη Θεοτόκου - Η ελληνική σκήτη του Ευαγγελισμού) - depinde de mănăstirea...
  12. Schitul Carulia (gr. Σκήτη Τα Καρούλια) - depinde de Mănăstirea Marea Lavră
  13. Schitul Sfântul Ioan Botezătorul - Iviron (gr. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου - Ιβήρων) - depinde de Mănăstirea Iviron
  14. Schitul Sfântul Ioan Botezătorul, sau Prodromu - Lavra (gr. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου - Λαυρεωτική) - depinde de Mănăstirea Marea Lavră

De-a lungul timpului, alte așezări monastice au avut statutul de schituri, cum ar fi Provata, un schit cu 36 de chilii în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, depopulat în secolul XX, și care tinde să se repopuleze astăzi.

Istorie

Mănăstirile din Sf. Munte

Imperiul Bizantin s-a prăbuşit în secolul al XV-lea, astfel că noul Imperiu Otoman, de religie islamică, a preluat conducerea. Otomanii au devastat câteva mănăstiri, dar în mare parte acestea au rămas intacte. Populaţia de călugări s-a redus, iar bunăstarea lor a fost periclitată în următoarele secole, însă în jurul secolului al XIX-lea şi prin donaţiile noilor veniţi din ţările est-ortodoxe, precum Rusia, Bulgaria, România şi Serbia, fiecare ţară exercitându-şi influenţa asupra unor mănăstiri individuale. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forţaţi să părăsească zona şi, după un scurt conflict între Grecia şi Rusia asupra suveranităţii, peninsula a primit autonomie în cadrul Greciei după Primul Război Mondial.

Neamurile la Muntele Athos

Românii

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau Prodromu) aparţine Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Cavsocalyvia şi Marea Lavră, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În 1857 a fost vândut unor călugări români, Nectarie şi Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul vieţii monastice cenobitice (de obște).

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marphonou şi Antiathon.

Bulgarii

Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul al X-lea de către călugării Moise, Aron şi Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului Gheorghe. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de piraţii catalani şi reconstruită cu sprijinul dinastiei Paleologilor, precum şi cu sprijinul domnitorilor din Europa de Est.

Ocupă locul nouă în ordinea ierarhică a celor douăzeci de mănăstiri athonite. Este locuită de 15 călugări. Toţi călugării sunt bulgari, din 1845, iar slujbele sunt ținute în limba bulgară.

Ruşii

Mănăstirea Sfântul Panteleimon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost construită în actualul loc în 1765, în timp ce clădirea originală datează din secolul al XI-lea.

Construcţia actualei mănăstiri a fost realizată în primele două decade ale secolului al XIX-lea cu ajutorul financiar al domnului Moldovei, Scarlat Callimachi. Călugării ruşi erau în număr de 1.000 în 1895 şi 1.446 în 1903. În 1990, numai 35 de călugări mai locuiau în mănăstire.

Sârbii

Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă probabil de la fondatorul vechii aşezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris. Mănăstirea a fost fondată la sfârşitul secolului al XII-lea de către despotul sârb Ştefan Nemania I şi fiul său Rastko. În timpul secolului al XIV-lea, mănăstirea a atins apogeul dezvoltării materiale, acumulând bogăţii din donaţii imperiale şi private.

Este considerată a fi principalul centru spiritual al sârbilor. Este a patra în ordinea ierarhică a mănăstirilor şi este locuită de 46 de călugări (1990).

Limbi

Limba oficială a republicii monahale autonome a Muntelui Athos este limba greacă nouă.

Mănăstirile şi schiturile au însă dreptul de a sluji în tradiţia ortodoxă din care provin în mod tradiţional. Astfel, limba liturgică în mănăstirile greceşti este limba greacă, în Sfântul Pantelimon limba slavonă bisericească (35 călugări), în Hilandaru limba sârbă bisericească (46 călugări), în Zografu limba bulgară (15 călugări), iar în schiturile româneşti Prodromu şi Lacu limba română.

Unele comunităţi sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente (începând cu anii 1970) este faptul că mulţi greci şcoliţi au intrat în mănăstiri, astfel că în prezent pe Sfântul Munte se vorbesc adesea limbi de circulaţie, precum engleza şi franceza.

Legături externe

Adaptare şi dezvoltare a articolului "Muntele Athos" din ro.wikipedia.org

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi