Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Sf. Pantelimon
Mănăstirea Sfântul Pantelimon
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viaţă de obşte)
Înființată secolul al XI-lea, rectitorită în sec. al XIX-lea;
Ctitori Scarlat Callimachi, Alexandru al III-lea al Rusiei
Stareț Arhimandritul Ieremia
Mărime aprox. ~50 de vieţuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă, slavonă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii Bogorodiţa, Nea Thebais, alte trei schituri
Hramuri Sf. Pantelimon
Site web oficial


Mănăstirea Sfântul Pantelimon (în greacă: Άγιος Παντελεήμων) este una din cele 20 de mănăstiri din Muntele Athos, situată în sud-vestul peninsulei athonite. Mănăstirea este locuită de mai bine de două sute de ani de monahi de origine rusă, motiv pentru care este adesea numită "Rusikon" (Ρωσσικόν, Rossikon), adică "mănăstirea ruşilor". Mănăstirea are rangul al nouăsprezecelea în ordinea ierarhică a mănăstirilor atonite. Călugării trăiesc în viaţă de obşte. Hramul mănăstirii este Sfântul Pantelimon, 27 iulie.

Cuprins

Istorie

Existenţa unei mănăstiri în apropierea locaţiei actuale a mănăstirii este atestată de peste o mie de ani. Primele clădiri datează din secolul al XI-lea, din vremea împăratului bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118).

Mănăstirea a fost reconstruită în secolul al XIII-lea, după un incendiu, cu sprijinul împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) şi a domnitorilor sârbi. Mănăstirea a cunoscut perioade succesive de prosperitate economică şi de recesiune. De-a lungul secolelor, a fost locuită atât de monahi greci cât şi ruşi, numărul unora sau al altora crescând sau descrescând de la o perioadă la alta.

De-a lungul secolelor a fost sprijinită de principii sârbi, de mai mulţi domnitori români şi de împăraţii bizantini. În secolul al XVIII-lea, ea a primit mai multe danii de la domnitorii fanarioţi din ţările române, , între care Ioan Mavrocordat (domn al Munteniei 1716-1719), Constantin Racoviţă (domn al Moldovei 1749-1753 şi 1756-1757 şi al Munteniei 1753-1756, 1763-1764) sau Grigore al III-lea Ghica (domnitor al Moldovei 1764-1767, 1774-1777 şi al Munteniei 1768-1769)

Între anii 1812-1821, Scarlat Calimah, domnitor al Moldovei (1806, 1807-1810, 1812-1819) şi al Munteniei (1821) a rezidit din temelie biserica şi chiliile pe locul lor actual. Construcţia începuse din anul 1765. Pisania de la intrare îl arată pe Scarlat Calimah drept ctitor. Capul de Bour al Moldovei a fost sculptat în piatră, purtând data de 1819, şi pe un turn de lângă trapeză. Catoliconul a fost construit tot în această perioadă, în stilul bisericilor atonite, şi a fost închinat Sfântului Pantelimon.

Din anul 1875, ruşii au devenit definitiv majoritari în mănăstirea Sf. Pantelimon, fiind pusă sub conducerea unor egumeni ruşi. În acelaşi ani, s-a stabilit printr-un decret ca slujbele din catolicon (biserica mare a mănăstirii) să fie ţinute atât în greacă cât şi în slavonă (limba bisericească a slavilor). În această perioadă,aceasta a devenit cea mai mare dintre mănăstirile de la Muntele Athos, numărând în 1903 peste 1440 de monahi. Se crede că la apogeul dezvoltării ei, mănăstirea număra peste 2000 de monahi. Între anii 1887-1888, mănăstirea a fost iarăşi refăcută de ţarul Rusiei, Alexandru al III-lea (1881-1894).

Mănăstirea are mai multe proprietăţi atât la Muntele Athos (între care 70 de paraclise, cinci chilii, metocul Chromitsa, schitul Bogorodiţa închinat Maicii Domnului, schitul Nea Thebais – Noua Tebaidă şi alte trei schituri), precum şi la Istanbul şi în Rusia. Mănăstirea arată ca o fortăreaţă, având clădirile cu mai multe etaje şi cupole înalte. Clopotele mănăstirii, cele mai mari din întreaga Grecie, au fost donate mănăstirii de ţarii ruşi. O aripă a mănăstirii a fost distrusă de un incendiu în anul 1968.

În prezent, în mănăstirea propriu-zisă mai vieţuiesc doar câteva zeci de monahi ruşi, precum şi câţiva călugări români.

Odoare

Mănăstirea Sf. Pantelimon adăposteşte mai multe odoare de preţ. Între acestea se găsesc mai multe icoane portabile, precum şi veşminte şi alte obiecte liturgicecruci, engolpioane, potire şi Evangheliare, majoritatea în stil rusesc.

Sfinte Moaşte

Printre sfintele moaşte care se găsesc în această mare mănăstire se află:

  • Capul Sf. Pantelimon;
  • părticele din moaştele Sf. Iosif, logodnicul Maicii Domnului;
  • capul Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou;
  • capul Sfântului Siluan Athonitul,
  • o părticică din moaştele Sfintei Mucenițe Paraschevi (alta decât Sfânta Parascheva de la Iaşi);
  • o părticică din moaştele Sf. Apostol Toma;
  • o bucată din piatra care a fost pe mormântul Domnului.

Icoane

Între icoanele mai cunoscute mănăstirii se află icoana făcătoare de minuni a sfântului ocrotitor al mănăstirii, Sf. Pantelimon.

Biblioteca

Biblioteca mănăstirii cuprinde peste 20.000 de volume tipărite, atât în limba slavonă cât şi în greacă. Se mai găsesc aici 1920 de manuscrise în limba greacă şi în slavonă, între care 24 de evanghelii pe pergament din secolele XI-XV, 69 de manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii bisericeşti datând din sec. XI-XIV şi 126 de manuscrise de muzică bisericească din sec. XIII-lea.

Sfinţi şi părinţi duhovniceşti

Între sfinţii şi părinţii duhovniceşti care s-au nevoit aici, îi amintim pe:

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi