Mănăstirea Konstamonitu (Muntele Athos)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Konstamonitu
Catoliconul Mănăstirii Konstamonitu
Jurisdicție Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip călugări (viaţă de obşte)
Înființată sec. al X-lea
Ctitori stareţul Grigorie
Stareț
Mărime aprox.
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sf.Arhid. Ştefan
Site web oficial


Mănăstirea Konstamonitu (gr.: Κωνσταμονίτου) (denumire scrisă uneori şi Co[n]stamonit[o]u sau Konstamonitou) este una dintre cele douăzeci de mănăstiri de la Muntele Athos şi este situat în partea de sud-est a peninsulei, la circa 200 de metri altitudine (faţă de nivelul mării). Este a douăzecea în ordinea ierarhică a mănăstirilor din Sfântul Munte. Intrată în declin după un incendiu, în secolul al XVI-lea, viaţa monahală de aici a renăscut la începutul secolului al XIX-lea.

Cuprins

Istorie

Potrivit unor legende, Mănăstirea Konstamonitu ar fi fost întemeiată de împăratul Constantin, fiul lui Constantin cel Mare. Potrivit altor tradiţii, ea fost întemeiată în secolul al X-lea de un monah numit Konstamonites (dată de la care începe să fie atestată şi documentar) şi s-a dezvoltat datorită ajutoarelor primite de la împăraţii romani de răsărit (bizantini), de la domnitorii sârbi şi români (Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Petru Rareş). În secolul al XVI-lea, mănăstirea a suferit pagube însemnate în urma unui incendiu; pentru o vreme, aceasta nu şi-a mai revenit.

O perioadă de renaştere a început în secolul al XVIII-lea, continuând la începutul secolului al XVIII-lea, când s-a construit aripa de est a mănăstirii, cu ajutorul financiar al Vassilikiei Condaxis, soţia lui Ali Paşa din Ianina (1740-1822). La sfârşitul secolului al XIX-lea i s-a adăugat aripa de nord, precum şi catholiconul (biserica principală a mănăstirii), din banii strânşi de doi monahi, Simeon Stagiritul şi Iosif Xiropotaminul.

Pe lângă catholicon, care a primit hramul Sfântului Ştefan, întâiul-mucenic, mănăstirea mai are alte opt paraclise. Cele dinăuntrul incintei sunt închinate Născătoarei de Dumnezeu, Sfântului Împărat Constantin, Tuturor Sfinţilor şi respectiv Sfântului Nicolae. Cele din afara mănăstirii au respectiv hramul Sfinţii Arhangheli (cel din cimitir), Sfânta Treime, Naşterea Maicii Domnului (Panagouda), Sf. Antonie şi Sf. Nicolae (situate în portul Dafni).

Odoare

Mănăstirea păstrează sfinte moaşte de la mai mulţi Sfinţi, între care Sf. Ştefan şi Sf. Vlasie. Biblioteca mănăstirii adăposteşte circa o sută de codice, precum şi icoanele Panaghia Hodighitria (Maica Domnului Călăuzitoarea), Panaghia Antifonitria (icoana Maicii Domnului „care a strigat”) şi a Sf. Arhidiacon Ştefan. Aici se mai păstrează şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Portăriţa (Panaghia Portaitissa), în paraclisul închinat ei. Iconostasul din biserica principală este făcut din marmură ateniană.

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi