Samovlastie: Diferență între versiuni
RappY (Discuție | contribuții) (Creare pagină aproape integral luată din cartea citată la surse) |
RappY (Discuție | contribuții) m (→Exemple istorice: Ortografie) |
||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
== Exemple istorice == | == Exemple istorice == | ||
| − | Într-un hrisov din 27 iunie 1387 emis de Mircea cel Bătrân, se prevedea ca | + | Într-un hrisov din 27 iunie 1387 emis de Mircea cel Bătrân, se prevedea ca viețuitorii din mănăstirile Vodiţa și Tismana „să fie de sine stătători și, după moartea cârmuitorului lor, să nu le pună pe nimeni cârmuitor, nici eu însumi, Mircea voievod, nici altul dintre cei de după mine, ci numai ei înșiși să aleagă pe cine vor binevoi, nici să strice orânduiala și datina lui Nicodim și porunca mea”. |
== Note == | == Note == | ||
Versiunea de la data 19 noiembrie 2023 19:03
Samovlastie sau autodespotie se referea la o ctitorie de sine stătătoare, scoasă de sub orice autoritate din afară, încât se conducea numai prin propriul ei sobor, practică folosită și la Athos de unde Sfântul Nicodim de la Tismana a adus-o în Țara Românească[1].
Primele mănăstiri mari din Țara Românească s-au organizat ca samovlastii, sub directa îndrumare a Sfântului Nicodim.
Exemple istorice
Într-un hrisov din 27 iunie 1387 emis de Mircea cel Bătrân, se prevedea ca viețuitorii din mănăstirile Vodiţa și Tismana „să fie de sine stătători și, după moartea cârmuitorului lor, să nu le pună pe nimeni cârmuitor, nici eu însumi, Mircea voievod, nici altul dintre cei de după mine, ci numai ei înșiși să aleagă pe cine vor binevoi, nici să strice orânduiala și datina lui Nicodim și porunca mea”.
Note
- ↑ Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
Surse
- Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
