Psalmii Utreniei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Psalmii Utreniei (cunoscuți și ca Hexapsalmul sau Exapsalmul, adică Cei șase Psalmi) cuprind două grupuri de câte trei psalmi, respectiv psalmii 3, 37, 62 și psalmii 87, 102 și 142, care se citesc la începutul Utreniei, după încheierea slujbei Miezonopticii.

Rânduiala citirii celor șase psalmi

Cei șase psalmi sunt așezați imediat după proimion (partea introductivă) a slujbei Utreniei, marcând începutul propriu-zis al slujbei[1], când preotul dă binecuvântarea: „Slavă Sfintei, Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor”.

După aminul comunității, se începe citirea rugăciunilor cu o întreită rugăciune de laudă – rugăciunea îngerilor de la nașterea Domnului, așa cum s-au arătat păstorilor: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Evocă astfel timpul rugăciunii – noaptea, și anunță venirea Mântuitorului, așteptată și chemată și în psalmi.

Rugăciunii îngerești îi corespunde apoi îndoita rugăciune de laudă a omului, cu un verset preluat tot psalmi: Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta! Dumnezeu este Cel Căruia ne încredințăm, prin El se săvârșesc toate, iar omul aduce laudă Creatorului său.

Cei șase Psalmi se citesc de regulă în mijlocul bisericii. Urmează apoi primii trei psalmi: doi preluați din slujba de dimineață a cultului iudaic (3 și 62), între care este intercalat un psalm de profundă pocăință (37). Toți acești psalmi exprimă însă, în grade diferite, încrederea în ajutorul Domnului și așteptarea Lui ca Mântuitor:

  • Psalmul 3: „Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc!... [1]
  • Psalmul 37: „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine...” [2]
  • Psalmul 62: „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață...” [3]

La sfârșitul psalmului 62, urmează (fără închinăciuni) un întreit „Aliluia”, și o nouă chemare a Sfintei Treimi („Slavă... și acum...”), care pregătesc începutul celei de a doua grupări de trei psalmi. Între doi psalmi care vorbesc despre pocăință (87) și judecată (142), este intercalat de această dată un psalm de bucurie și binecuvântare (102):

  • Psalmul 87: „Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta...” [4]
  • Psalmul 102: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui...” [5]
  • Psalmul 142: „Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta...” [6]

În citirea psalmilor, ultimul sau unul-două versete din psalmul citit se repetă, la sfârșitul acestuia, ca un ecou, semn al rugăciunii stăruitoare.

Slujba continuă apoi cu o nouă chemare a Sfintei Treimi („Slavă... și acum...”), cu Ectenia Mare și, mai departe, cu stihuri de laudă din Psalmi.

Rânduieli tipiconale

În tradiția mai veche, cei șase psalmi erau citiți de episcop, de stareț sau de protosul comunității, care poate însă delega citirea acestora citețului. Aceasta este situația cea mai frecventă în prezent, și este inclusă ca atare în Tipicul românesc. Când Utrenia se unește cu alte slujbe, clerul poate face începutul utreniei, cu glas scăzut, în timpul citirii celor șase psalmi. Cei șase psalmi se citesc ori de câte ori se slujește Utrenia, mai puțin în Săptămâna luminată și în ziua când se face odovania praznicului Paștilor.

Semnificația

Potrivit Ierom. Petru Pruteanu, citirea acestor psalmi evocă „vremea de întuneric de după căderea oamenilor în păcat”[2]. Acestei interpretări îi corespunde și faptul că, atunci când Utrenia se slujește seara sau noaptea, la Priveghere, în timpul citirii celor șase psalmi se sting toate luminile din biserică (mai puțin cea de la strană, necesară pentru citirea textului).

În același timp, cei șase psalmi au fost aleși pentru a fi incluși în slujba de dimineață și pentru că, prin conținutul lor semantic, ilustrează momentul trezirii din somn ca timp al rugăciunii (mai ales psalmii 3 și 62, preluați încă de timpuriu din practica cultului iudaic în slujbele Bisericii creștine.[3]).

Textul celor șase psalmi exprimă toate modalitățile de rugăciune (de slavă, de mulțumire, de cerere), și diferite stări sufletești: în ele se trece de la pocăință adâncă la speranță deplină, recunoștință față de mila lui Dumnezeu, bucurie duhovnicească, încredințarea în mâinile Domnului și așteptarea mântuirii.

Datorită referințelor frecvente la judecata divină, cei șase psalmi mai sunt uneori numiți și „Psalmii Judecății”[4]. De aceea, se citesc și se ascultă cu deosebită evlavie, stând în picioare. Monahii care intră în biserică în timpul citirii celor șase psalmi rămân pe loc, unde se găsesc până la încheierea citirii[5]

Note

  1. Inițial, începutul slujbei se făcea acum, cu citirea celor șase psalmi, partea introductivă fiind adăugată ulterior în slujbă. V. Pr. Prof. Ene Braniște, Liturgica specială pentru facultățile de teologie, ed. a IV-a, Oferta, București, 2005 și Ierom. Petru Pruteanu, Introducere în studiul Laudelor zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Vecernia și Utrenia: istoria și explicarea, Zăbriceni, 2008, p. 16.
  2. Pr. Ene Braniște, op. cit.; Ierom. Petru Pruteanu, op.cit., p. 16
  3. Pr. Ene Braniște, op. cit.; Ierom. Petru Pruteanu, loc.cit.
  4. Potrivit unei tradiții, se spune că, la Judecata de Apoi, Hristos va judeca întreaga lume într-un timp foarte scurt, cât durează citirea celor șase psalmi
  5. Potrivit regulilor monahale vechi, monahii trebuiau să ajungă la biserică înainte de începerea citirii psalmilor, întârzierea fiind sancționată.

A se vedea și

Surse

  • OrthodoxWiki:Hexapsalmos
  • Pr. Prof. Ene Braniște, Liturgica specială pentru facultățile de teologie, ed. a IV-a, București, 2005.
  • Ieromonah Petru Pruteanu, Introducere în studiul Laudelor zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Vecernia și Utrenia: istoria și explicarea, Zăbriceni, 2008 (online aici).
  • Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea Alba-Iulia, 2003.
  • Slujba Utreniei (text html)

Legături externe