Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Ilia II (Gudușauri-Șiolașvili) al Georgiei

Versiunea din 30 iulie 2023 10:45, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
SS Ilia al II-lea, Catolicos-Patriarh al Bisericii Georgiei

Ilia al II-lea (în georgiană: ილია II) este Catolicos-Patriarh a Toată Georgia şi conducătorul spiritual al Bisericii Georgiei. Apelativul său oficial este : Sanctitatea Sa, Preafericitul Arhiepiscop de Mtskheta-Tbilisi şi Catolicos-Patriarh a Toată Georgia.

Viaţa

Viitorul Catolicos-Patriarh s-a născut pe 4 ianuarie 1933 la Vladikavkaz, în Osetia de Nord, primind la botez numele de Irakli. Irakli Guduşauri-Şiolaşvili (georgiană: ირაკლი ღუდუშაური-შიოლაშვილი) este un descendent al unuia dintre clanurile influente din zona muntoasă din estul Georgiei, având legături familiale cu fosta dinastie regală a Bagrationilor. După ce a terminat şcoala, Irakli a decis să urmeze o carieră teologică. A urmat cursurile Academiei şi Seminarului Teologic din Moscova. A fost tuns în monahism, primind numele de Ilia, apoi a fost hirotonit ierodiacon în 1957 şi ieromonah în anul 1959. Şi-a continuat educaţia la Academia Teologică din Moscova, absolvind în 1960. După absolvire. Pr. Ilia s-a întors în Georgia, unde a fost rânduit ca preot la Catedrala din Batumi. În anul 1961 a primit rangul de egumen, apoi pe cel de arhimandrit.

Pe 26 august 1963 a fost hirotonit episcop de Batumi şi Şemokmedi, cu rangul de vicar patriarhal. Tot în anul 1963 a devenit rector al Seminarului Teologic din Mtskheda, poziţie pe care a deţinut-o până în anul 1972. Pe atunci, seminarul din Mtskheta era singura şcoală teologică din Georgia.

În anul 1967, P.S. Ilia a fost ales episcop de Ţkhumi şi Abhazeti, iar în 1969 a primit titlul de mitropolit. După depunerea din treaptă a controversatului patriarh David al V-lea, a fost ales Catolicos-Patriarh al Georgiei pe 25 decembrie 1977.

După ce a devenit întâistătătorul Bisericii Georgiei, Patriarhul Ilia a iniţiat o serie de reforme care au făcut ca Biserica sa să-şi recapete mare parte din influenţa şi prestigiul pe care le avea înainte de suprimarea autocefaliei georgiene de către Uniunea Sovietică. Până î n anul 1988, numărul preoţilor din Biserica Georgiei a crescut la 140, comunităţile monahale cuprinzând 40 de monahi şi 15 monahii. Numărul credincioşilor era între unul şi trei milioane. Biserica Georgiei număra 200 de biserici, un seminar şi şapte mănăstiri (trei de călugări şi patru de maici). În anii 1980, Patriarhul Ilia s-a implicat activ în viaţa socială a Georgiei. Pe 9 aprilie 1989, a participat la demonstraţiile de stradă împotriva regimului sovietic. Când demonstraţiile au început să devină violentele, Patriarhul Ilia i-a chemat, fără succes, pe protestatari să se retragă în Biserica Kaşueti din apropiere pentru a evita vărsarea de sânge. Demonstranţii au fost însă împrăştiaţi de trupele sovietice, care au lăsat în urmă 22 de morţi şi sute de răniţi. La începutul anilor 1990, când Uniunea Sovietică se prăbuşea, el a cerut partidelor politice din Georgia să găsească o soluţie paşnică la criza internă provocată de războiul civil care izbucnise în Georgia.

Activitatea ca Patriarh

Ca patriarh, SS Ilia al II-lea a primit mai multe distincţii de la Patriarhii Bisericilor Antiohiei, Ierusalimului, Alexandriei, Rusiei, Greciei, Bulgariei, României etc.

În semn de recunoaştere a activităţii sale de teolog şi istoric bisericesc, Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir din New York (în 1986), Academia de Ştiinţe din Creta (în 1997) şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon din Pennsylvania (1998) i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie.

Patriarhul Ilia al II-lea este membru onorific al Academiei Georgiene de Ştiinţe (din 2003) şi al Academiei Internaţionale pentru Promovarea Cercetării Ştiinţifice (din 2007).

Patriarhul Ilia al II-lea este unul din susţinătorii trecerii Georgiei la monarhia constituţională. Într-o predică din 7 octombrie 2007 el a cerut deschiderea unei dezbateri publice privind instaurarea unui regim de monarhie constituţională, cu restabilirea pe tron a dinastiei Bagrationilor, deposedată de coroana Georgiei în secolul al XIX-lea de Imperiul Rus.[1] Declaraţia coincidea cu o perioadă de agravare a confruntărilor între guvernul Preşedintelui georgian Mihail Saakaşvili şi Opoziţia parlamentară (mulţi membri ai acesteia din urmă fiind favorabili propunerii Patriarhului.[2]

În timpul războiului ruso-georgian din august 2008, Patriarhul Ilia al II-lea a apelat la liderii politici ruşi, precum şi la conducerea Bisericii ruse, exprimându-şi îngrijorarea pentru faptul că „ruşii ortodocşi îi bombardau pe georgienii ortodocşi” şi a negat acuzaţiile Rusiei potrivit cărora Georgia s-ar fi făcut vinovată de un adevărat „genocid” în Osetia de Sud, numindu-le o „minciună sfruntată”. A făcut o vizită pastorală în oraşul georgian Gori, aflat sub ocupaţie rusă şi în satele învecinate, aducând cu el provizii şi ajutoare pentru populaţia care se afla în pragul unei catastrofe umanitare. A ajutat şi la recuperarea trupurilor soldaţilor şi civililor georgieni ucişi în război.[3][4] Patriarhul Ilia al II-lea a dat binecuvântarea sa şi demonstraţiilor „Rusia, stop” din ziua de 1 septembrie, 2008 în care zeci de mii de oamenii au format un lanţ uman de-a lungul Georgiei.[5]

În decembrie 2008, Patriarhul Ilia al II-lea a făcut o vizită la Moscova pentru a-şi lua rămas-bun de la răposatul Patriarh Alexei al II-lea (trecut la Domnul pe 5 decembrie 2008) . Pe 9 decembrie 2008, s-a întâlnit cu Preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev – primul contact oficial la nivel înalt între cele două ţări după războiul din august 2008.[6] Mai târziu, Patriarhul a anunţat că ajunsese la unele „înţelegeri pozitive” cu Medvedev, pentru care erau necesare negocieri politice ulterioare care să fie făcute cu „atenţie şi diplomaţie”.[7]

În anul 2007, Patriarhul Ilia al II-lea s-a aflat la originea unei explozii demografice în Georgia, anunţând public că avea să boteze el însuşi pe al treilea copil al fiecărei familii. Datorită prestigiului extraordinar asociat cu botezarea pruncului de către Patriarhul Georgiei, rezultatul iniţiativei a fost o explozie demografică.[8]

Casetă de succesiune:
Ilia II (Gudușauri-Șiolașvili) al Georgiei
Precedat de:
David V (Devdariani)
Catolicos-Patriarh a Toată Georgia
1977—
Urmat de:



Note

Sursa

Legături externe