Epicleza: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m
 
Linia 1: Linia 1:
 
{{liturghia}}
 
{{liturghia}}
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]].  
+
'''Epicleza''' (gr. ἐπίκλησις — ''epiklesis'', ”invocare”) este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi și peste aceste daruri"'' (de pâine și vin), ca să devină ''"adevărat Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincție între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtășie" - și invocarea peste Darurile de pâine și vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfințire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]].  
  
 
==Sfânta Liturghie==
 
==Sfânta Liturghie==
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.
+
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu și pretutindeni prezent (rugăciunile dimineții: ''Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.
  
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].
+
În timpul ''epiclezei'', credinciosul își alipește duhul, inima de cuvintele și faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfințirea darurilor, pâine și vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtășanie|Trupul și Sângele lui Hristos]].
  
 
==Rugăciunea==
 
==Rugăciunea==
 
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:
 
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:
  
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare <ref> Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem) </ref> şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm  şi cu  umilinţă la  Tine  cădem:  Trimite  Duhul  Tău  cel  Sfânt  peste  noi  şi peste  aceste Daruri, ce sunt puse înainte.''   
+
''Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare <ref> Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem) </ref> și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm  și cu  umilință la  Tine  cădem:  Trimite  Duhul  Tău  cel  Sfânt  peste  noi  și peste  aceste Daruri, ce sunt puse înainte.''   
  
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''
+
''Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''
  
 
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''
 
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''
Linia 18: Linia 18:
 
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''
 
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''
 
   
 
   
''Pentru  ca  să  fie  celor  ce  se  vor  împărtăşi,  spre  trezirea  sufletului,  spre  iertarea păcatelor,  spre  împărtăşirea cu  Sfântul  Tău  Duh,  spre  plinirea  împărăţiei cerurilor,  spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.  ''
+
''Pentru  ca  să  fie  celor  ce  se  vor  împărtăși,  spre  trezirea  sufletului,  spre  iertarea păcatelor,  spre  împărtășirea cu  Sfântul  Tău  Duh,  spre  plinirea  împărăției cerurilor,  spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.  ''
  
 
==Duhul Sfânt==
 
==Duhul Sfânt==
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.
+
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare și mântuitoare a lumii, se înfăptuiește prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce și Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.
  
 
==Dispute==
 
==Dispute==
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.
+
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă și celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' și ''în ce moment se petrece această schimbare''.
  
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.
+
Biserica Ortodoxă și-a menținut cu statornicie învățătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică și că nu este la îndemâna cunoașterii umane să o poată înțelege numai prin rațiune. Această cunoaștere, înțelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfințire'', ci întreaga rugăciune euharistică formează un tot unitar și indivizibil, astfel încât cele trei secțiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] și Epicleza, reprezintă părți integrante ale unui unic act de sfințire.
  
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.
+
Așadar, un astfel de moment precis al ''sfințirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunță sfârșitul epiclezei.
  
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].
+
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puțin în liturgica tradițională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinților Săi [[Apostoli]] și [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea curentă din 9 octombrie 2023 13:38

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Epicleza (gr. ἐπίκλησις — epiklesis, ”invocare”) este invocarea / chemarea Duhului Sfânt "peste noi și peste aceste daruri" (de pâine și vin), ca să devină "adevărat Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos". Unii teologi fac distincție între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtășie" - și invocarea peste Darurile de pâine și vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfințire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a Rugăciunii euharistice.

Sfânta Liturghie

Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu și pretutindeni prezent (rugăciunile dimineții: Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.

În timpul epiclezei, credinciosul își alipește duhul, inima de cuvintele și faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfințirea darurilor, pâine și vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru Trupul și Sângele lui Hristos.

Rugăciunea

Formula epiclezei poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:

Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare [1] și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)

Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)

Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )

Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Duhul Sfânt

Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare și mântuitoare a lumii, se înfăptuiește prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce și Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.

Dispute

Epicleza a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă și celelalte biserici care doreau să cunoască cum are loc transformarea și în ce moment se petrece această schimbare.

Biserica Ortodoxă și-a menținut cu statornicie învățătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică și că nu este la îndemâna cunoașterii umane să o poată înțelege numai prin rațiune. Această cunoaștere, înțelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un moment de sfințire, ci întreaga rugăciune euharistică formează un tot unitar și indivizibil, astfel încât cele trei secțiuni principale ale rugăciunii euharistice, Anaforaua, Anamneza și Epicleza, reprezintă părți integrante ale unui unic act de sfințire.

Așadar, un astfel de moment precis al sfințirii darurilor nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunță sfârșitul epiclezei.

O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puțin în liturgica tradițională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinților Săi Apostoli și ucenici, la Cincizecime.

Note

  1. Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)