Apostazie: Diferență între versiuni
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | În [[Biserica Ortodoxă]], '''apostazia''' (din l. greacă: ἀποστασία - rebeliune, abandonare, stare de apostazie, dezertare) reprezintă respingerea lui [[Hristos]] și a puterii mântuitoare a [[botez]]ului, o îndepărtare de Biserică. Un '''apostat''' este persoana care se găsește în starea de apostazie, care a abandonat Biserica. | + | În [[Biserica Ortodoxă]], '''apostazia''' (din l. greacă: ἀποστασία - rebeliune, abandonare, stare de apostazie, dezertare) reprezintă respingerea lui [[Hristos]] și a puterii mântuitoare a [[botez]]ului, o îndepărtare de bună voie de Biserică și de credința creștină. Un '''apostat''' este persoana care se găsește în starea de apostazie, care a abandonat Biserica. |
| − | Substantivul de origine greacă ''apostasia'' este folosit de două ori în [[Noul Testament]] | + | Substantivul de origine greacă ''apostasia'' este folosit de două ori în [[Noul Testament]] ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 21:21 și [[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|2 Tesaloniceni]] 2:3). |
| + | |||
| + | Felul și formele după care ar trebui reprimiți în Biserică cei care au apostat în urma unor persecuții au creat multe dispute în Biserică în secolul al IV-lea, la finele marilor [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuții antice]], dar și în secolele VIII-IX, după încetarea persecuțiilor [[Iconoclasm|iconoclaste]]. | ||
==A se vedea și== | ==A se vedea și== | ||
Versiunea curentă din 15 octombrie 2023 15:26
În Biserica Ortodoxă, apostazia (din l. greacă: ἀποστασία - rebeliune, abandonare, stare de apostazie, dezertare) reprezintă respingerea lui Hristos și a puterii mântuitoare a botezului, o îndepărtare de bună voie de Biserică și de credința creștină. Un apostat este persoana care se găsește în starea de apostazie, care a abandonat Biserica.
Substantivul de origine greacă apostasia este folosit de două ori în Noul Testament (Fapte 21:21 și 2 Tesaloniceni 2:3).
Felul și formele după care ar trebui reprimiți în Biserică cei care au apostat în urma unor persecuții au creat multe dispute în Biserică în secolul al IV-lea, la finele marilor persecuții antice, dar și în secolele VIII-IX, după încetarea persecuțiilor iconoclaste.
