Evanghelie (liturgică)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 14 martie 2008 01:39, autor: Magda (Discuție | contribuții) (→‎Legături externe: cat)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

În Biserica Ortodoxă, Evanghelia (gr. Εύαγγέλιον, Evangélion) sau Evangheliarul este un obiect al cultului liturgic. Evanghelia este considerată ca o icoană a lui Hristos, şi este cinstită ca şi icoanele.

Rol în Biserică

În mod tradițional, ortodocșii nu acoperă niciodată Evanghelia în piele - pielea unui animal mort -, deoarece cuvintele lui Hristos sunt considerate a fi dătătoare de viață. Pieile de animale amintesc, de asemeni, de Căderea omului, când Dumnezeu le-a făcut haine din piele lui Adam și Evei, în urma neascultării lor (Geneza 3,21. Sf. Apostol Pavel vorbește despre Hristos ca Noul Adam (I Corinteni 15,22 și 47-49)), iar ortodocșii Îl percep pe Hristos ca venind sa îmbrace lumea în hainele primordiale de lumină pe care Adam și Eva le-au pierdut în Paradis. După tradiție, Evanghelia este îmbracată în aur, elementul pământesc care simbolizeaza cel mai bine slava Raiului. Dacă aurul nu este disponibil, ea poate fi îmbrăcată și în pânză.

Evanghelia se găsește în mijlocul Sfintei Mese din Altar, după cum și Sfânta Cruce a lui Hristos a fost așezată în mijlocul Pământului. Această poziționare a Evangheliei reprezintă, de asemeni, activitatea lui Hristos la momentul Creației (Altarul pătrat reprezentând lumea văzută). Evanghelia stă pe Antimis, care se află tot timpul pe masa Altarului, la fel cum și Hristos va rămâne în Biserică până la sfârșitul lumii. Matei 28,20).


Folosirea în timpul Liturghiei

Sfânta Liturghie începe atunci când preotul ridică Sfânta Evanghelie și face semnul Sfintei Cruci cu ea asupra Altarului. Evanghelia este purtată în procesiune în anumite momente, însoțită de lumânări, cel mai frecvent în timpul Vohodului Mic[1], moment care precede citirea Apostolului și a Evangheliei. Evanghelia mai este purtată în cadrul Procesiunii Sfintei Cruci de Paști și la Botezul Domnului. După citirea Evangheliei, preotul îi binecuvintează pe credincioși cu aceasta. La Utrenia de Duminică, după citirea Evangheliei, toți se apropie să cinstească Sfânta Carte și să primească binecuvântarea preotului sau a episcopului.

Folosirea în alte ocazii

Whenever an Eastern Christian goes to Confession he or she will confess before a Gospel Book and the Cross. In traditional Orthodox countries, when a person takes a vow or oath, he usually does so before a Gospel Book and Cross.

Near the end of the Sacred Mystery of Holy Unction, the person or persons that were anointed will kneel and the Gospel Book is opened and placed on their heads, with the writing down. While the chief priest says a special Prayer of the Gospel.

When a Bishop is Consecrated, he kneels, touching his forehead to the Altar, and the Gospel Book is opened and placed with the text down over his neck, while the consecrating bishops place their hands on the Gospel and say the Prayer of Consecration.

When a Synod of bishops meets, a Gospel Book is often enthroned in a prominent place to show that Christ Himself presides over the meeting.

When a priest or bishop is buried, he is buried together with a Gospel Book, as an indication of his vocation to preach the Gospel to all men.


Lectionary arrangement

The Gospel Book contains the readings that are used at Orthros, the Divine Liturgy, Moliebens, and other services. Among the Greeks the Gospel Book is laid out in order of the cycle of readings as they occur in the ecclesiastical year, with a section in the back providing the Gospel readings for Matins, Feasts and special occasions. In the Slavic usage, the Gospel Book contains the full text of the four Gospels in canonical order (Matthew, Mark, Luke, John), with annotations in the margins to indicate the beginning and ending of each reading, and a table of readings in the back. Occasionally it will contain pre-arranged texts of the more complex composite readings, such as the Twelve Gospels read at Matins on Holy Friday.

A se vedea şi

Note

  1. ↑ În ritul bizantin, praporii și crucile procesionale sunt și ele folosite în timpul Vohodului Mic. În ritul răsăritean (rusesc), crucile și steagurile procesionale sunt folosite doar atunci când slujește un episcop.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Evanghelie_(liturgică)&oldid=8357”