Teofan Mărturisitorul
Cel întru sfinți cuviosul Teofan Mărturisitorul, numit și Teofan Graptul[1] a fost episcop de Niceea. A fost fratele mai tânăr al sfântului Teodor Mărturisitorul (prăznuit la 27 decembrie), și un cunoscut imnograf. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 11 octombrie.
Cuprins
Viața
Frații au primit o educație excelentă și au fost implicați în mod special în filosofie. Dedicându-se cunoașterii lui Dumnezeu, s-au stabilit în Lavra Sfântului Sava. Aici, Sfântul Teofan a fost tuns în monahism și mai târziu a devenit ieromonah.
Sfinții frați erau renumiți ca apărători ai cinstirii icoanelor. Ei au împlinit cu îndrăzneală misiunea încredințată de Patriarhul Ierusalimului și au mers la Constantinopol pentru a-l denunța pe împăratul iconoclast Leon al V-lea Armeanul (813-820). Ulterior, i-au denunțat și pe împărații iconoclaști Mihail Balbos (820-829) și Teofil (829-842).
Sfinții au fost supuși închisorii, foamei și chiar torturii. Împăratul Teofil a poruncit să li se scrie pe fețe cu ace înroșite o frază insultătoare la adresa lor, motiv pentru care sunt numiți „Însemnații” sau „Brandații”. „Scrieți ce vreți, dar la Judecata de Apoi veți citi propria voastră scriere”, i-au spus frații chinuiți împăratului. Teodor a fost trimis la închisoare, unde și-a aflat sfârșitul (+833), iar Teofan a fost trimis în exil.
Odată cu restaurarea cinstirii icoanelor, Sfântul Teofan a fost eliberat din exil și hirotonit episcop de Niceea. Sfântul a scris aproximativ 150 de canoane, printre care și un frumos canon în apărarea sfintelor icoane. A trecut la cele veșnice în jurul anului 850.
Surse
Legături externe
Note
- ↑ Graptos (gr.) în limba greacă înseamnă „înscrisul”, pentru că a fost înscris cu fierul roșu în timpul mărturisirii lui.