Serghei Bulgakov

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Acest articol este despre teologul și filozoful rus cu acest nume. Pentru autorul lucrării Manual pentru slujitorii bisericii, vezi Serghei V. Bulgakov.

Părintele Serghei Nikolaevici Bulgakov a fost preot în Biserica Rusiei la începutul secolului douăzeci. A fost cunoscut ca teolog ortodox, filozof și economist. După un interes timpuriu pentru marxism, s-a întors la rădăcinile sale religioase aflate în creștinismul ortodox. A scris foarte mult, iar după ce a fost exilat de noul guvern comunist din Rusia, a devenit parte a comunității de ruși din Paris, luând parte la fondarea Institutului Teologic Ortodox Sf. Serghie din Paris.

Viața

Serghei Bulgakov s-a născut în Livnî, Rusia, pe 16 iunie 1871, în familia unui preot ortodox. A studiat întâi la Seminarul Orel, după care a urmat de frecventarea Gimnaziului din Eleț. A frecventat Școala de Drept de la Universitatea din Moscova, unde studiile sale au inclus economia politică. A absolvit în 1894. În timp ce studia la seminar, a devenit interesat de marxism și a luat parte la mișcarea Marxismul Legal. După studierea marxismului, Bulgakov a devenit convins de impotența teorie marxiste și s-a întors la convigerile sale religioase, fiind influențat de lucrările unor astfel de scriitori precum Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski și Vladimir Soloviov.

A devenit bine cunoscut în intelectualitatea rusă a timpului. A contribuit la multe cărți și ziare, inclusiv la Noua cale, Întrebările vieții și Calea, la care a fost editor. A fost ales în A Doua Dumă în 1906 ca un independent Socialist Creștin. Ca scriitor, a scris monografii, inclusiv Filozofia și economia și Lumina Nepieritoare. Aceasta a fost în perioada în care a început să-și dezvolte ideile, care erau bazate pe o combinație dintre sofiologia lui Vladimir Soloviov și Pavel Florensky, ideile din lucrăile lui Schelling și ideile creștin-ortodoxe.

Bulgakov a devenit prominent în activitățile Bisericii Rusiei, luând parte la in the activities of the Church in Russia, taking part in the Soborul tuturor rușilor din 1917 care l-a ales pe Tihon al Moscovei în funcția restabilită de Patriarh al Rusiei. În 1918, a fost hirotonit în diaconat, iar apoi în preoție. A continuat să scrie chiar și atunci când Războiul Civil Rus a sfâșiat Rusia sa. În timp ce locuia în Crimeea, a scris Filozofia numelui și Tragedia filozofiei, unde și-a revizuit viziunile despre relațiile dintre filozofie dintre filozofie și dogmatism.

Pe 30 decembrie 1922, Bulgakov a fost printre cei aproximativ 160 intelectuali proemineți, inclusiv Nikolai Berdiaev, care au fost exilați de către guvernul bolșevic. Bulgakov s-a stabilit inițial în Praga, Cehoslovacia. În mai 1923, a fost numit profesor de lege bisericească și teologie la Institutul de Cercetare Rusă din Praga. Din Praga s-a mutat mutat l-a Paris, care a fost domiciliul său până la moarte. În 1925, a participat la înființarea Institutului Teologic Sf. Serghie. A devenit liderul institutului, unde a fost de asemenea profesor de teologie dogmatică.

În plus față de scrierile sale, a participat la schimbul anglican-ortodox, care a luat formă în Frăția Sf. Alban și Sf. Serghie. Bulgakov a rămas activ în comunitatea largă de ruși expatriați din Paris până la moartea sa din 12 iulie 1944, cauzată de cancer la gât. Funeraliile sale au fost făcute la catedrala St. Alexandru Nevski din Paris. A fost înmormântat la Sf. Geneviève-des-Bois, lângă Paris.

Controversa

Doctrina lui Bulgakov despre sofiologie este foarte controversată. Încercarea de a o înțelege cum trebuie este împiedicată de controversa foarte politică ce a înconjurat-o în anii 1930. Trebuie de menționat că începând din 1931 au existat trei jurisdicții ortodoxe rusești diferite în Europa: Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (Sinodul de la Carloviț) sub Mitr. Antonie (Hrapovițkii); biserica ‘Patriarhală’ sub Mitr. Serghie (Stragorodskii) al Moscovei (tânărul Vladimir Lossky a fost membru acesteia); și Biserica Rusă din Europa Vestică (jurisdicția lui Bulgakov, precum și biserica lui Georges Florovsky) sub Mitr. Evloghie (Gheorghievskii), care era sub jurisdicția Patriarhului Constantinopolului -- totuși în 1934, mitropolitul Evloghie s-a împăcat cu mitropolitul Antonie, iar în 1935 s-a dus la Carloviț pentru o conferință specială, moment în care schisma dintre el și ROCOR s-a terminat. În 1936, mitropolitul Evloghie a tăiat iar legăturile cu ROCOR, destul de probabil din cauza controversei din jurul Sofianismului.

Într-un an ucaz din 24 august 1935 al Mitr. Serghie, doctrina lui Bulgakov despre ‘Sofia’ a fost descrisă ca ‘străină’ credinței ortodoxe. Acest ucaz s-a bazat în mare măsură pe rapoartele epistolare ale lui Alexei Stavrovskii, președintele Frăției Sf. Fotie (Vladimir Lossky a fost vice-președinte, iar Evgraf Kovalevski, Leonid Uspenski și (monahul și faimosul iconograf de mai târziu) Grigore Krug au fost de asemenea între cei 12-15 mireni care i-au completat numerele) a cărei membri au părăsit jurisdicția Mitr. Evloghie pentru cea a Mitr. Elefterie al Lituaniei. Acest exod a fost recție la faptul că Mitr. Serghie l-a scos, pe 10 iunie 1930, pe mitr. Evloghie din funcția de lider Al Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa Vestică (deoarece Mitr. Evloghie a refuzat continuu să fie de acord cu Declarația de Loialitate față de guvernul sovietic din 30 iunie 1927) și l-a numit pe Elefterie în locul său. La sfârșitul anului 1935, Mitr. Evloghie a numit o comisie care să analizeze acuzațiile de erezie aduse împotriva lui Bulgakov.

Curând, comisia s-a împărțit în facțiuni. În iunie 1936, raportul majorității (pregătit de Vasilii Zenkovskii, Anton Kartașev și alții) a respins acuzația de erazie, dar a avut obiecții serioase față de sofiologie. Raportul minorității din 6 iulie 1936 a fost pregătit de Părintele Serghei Chetverikov și semnat de Părintele George Florovsky, care în ciuda respectului personal pentru Părintele Serghei, a rămas un critic ardent al sofianismului până la sfârșitul vieții sale. Între timp, Biserica din afara Rusiei l-a acuzat oficial de Bulgakov de erezie în 1935.

The 1935 decision of the Church Abroad was based on Archbishop Seraphim (Sobolev) of Boguchar’s Novoe uchenie o Sofii (Sofia, 1935), as well as on the arguments of St. John (Maximovitch). St. John, in his book The Orthodox Veneration of the Mother of God, discusses at length why the sophianism of Sergius Bulgakov is heresy, specifically one as destructive as Nestorianism. Speaking of those who attempt to deify the Theotokos, he wrote:

In the words [of Fr. Sergius Bulgakov], when the Holy Spirit came to dwell in the Virgin Mary, she acquired "a dyadic life, human and divine; that is, She was completely deified, because in Her hypostatic being was manifest the living, creative revelation of the Holy Spirit" (Archpriest Sergei Bulgakov, The Unburnt Bush, 1927, p. 154). "She is a perfect manifestation of the Third Hypostasis" (Ibid., p. 175), "a creature, but also no longer a creature" (P. 19 1)....But we can say with the words of St. Epiphanius of Cyprus: "There is an equal harm in both these heresies, both when men demean the Virgin and when, on the contrary, they glorify Her beyond what is proper" (Panarion, "Against the Collyridians"). This Holy Father accuses those who give Her an almost divine worship: "Let Mary be in honor, but let worship be given to the Lord" (same source). "Although Mary is a chosen vessel, still she was a woman by nature, not to be distinguished at all from others. Although the history of Mary and Tradition relate that it was said to Her father Joachim in the desert, 'Thy wife hath conceived,' still this was done not without marital union and not without the seed of man" (same source). "One should not revere the saints above what is proper, but should revere their Master. Mary is not God, and did not receive a body from heaven, but from the joining of man and woman; and according to the promise, like Isaac, She was prepared to take part in the Divine Economy. But, on the other hand, let none dare foolishly to offend the Holy Virgin" (St. Epiphanius, "Against the Antidikomarionites"). The Orthodox Church, highly exalting the Mother of God in its hymns of praise, does not dare to ascribe to Her that which has not been communicated about Her by Sacred Scripture or Tradition. "Truth is foreign to all overstatements as well as to all understatements. It gives to everything a fitting measure and fitting place" (Bishop Ignatius Brianchaninov)."

Bulgakov responded to the heresy accusation in his Dokladnaia zapiska Mitropolitu Evlogiiu prof. prot. Sergiia Bulgakova (Paris, 1936). Archbishop Seraphim then rebutted Bulgakov in his Zashchita sofianskoi eresi (Sofia, 1937). No final report was prepared on the sophiology controversy by the commission set up by Bulgakov’s own jurisdiction. However, Met. Evlogy convoked a bishop’s conference on 26-9 November 1937 to bring closure to the matter. The bishops in their statement were working from reports by Archimandrite Cassian (Bezobrazov) and Chetverikov and they concluded that the accusations of heresy against Bulgakov were unfounded but that his theological opinions showed serious flaws and needed correction. Vladimir Lossky responded to Bulgakov's self-apology in a large and deep study : Spor o Sofii (The Debate on Sophia, Paris, 1936), pointing out the various dogmatic errors of Bulgakov's theology.

Cărți

• The Bride of the Lamb. Eerdmans, 2001. (ISBN 978-0802839152)
• The Comforter. Eerdmans, 2004. (ISBN 978-0802821126)
• The Friend of the Bridegroom: On the Orthodox Veneration of the Forerunner. Eerdmans, 2003. (ISBN 978-0802849793)
• The Holy Grail and the Eucharist. Lindisfarne, 1997. (ISBN 978-0940262812)
• The Lamb of God. Eerdmans, 2007. (ISBN 978-0802827791)
• The Orthodox Church. St Vladimir's, 1997. (ISBN 978-0881410518)
• Philosophy of Economy. Yale, 2000. (ISBN 978-0300079906)
• Sophia, the Wisdom of God: An Outline of Sophiology. Lindisfarne, 1993. (ISBN 978-0940262607)

Legături externe

• Sergei Bulgakov on Wikipedia
• Sergius Bulgakov Society