Filotei al Buzăului

După moartea PS Chesarie al Buzăului, scaunul episcopal a rămas vacant patru ani. Conducerea Eparhiei a fost încredințată arhimandritului Filotei, iconomul Episcopiei, care apoi, la 14 septembrie 1850, a fost ales episcop eparhiot, fiind hirotonit la 27 octombrie și instalat la 5 noiembrie 1850.

„Episcopul Filotei a desfășurat o rodnică activitate bisericească și patriotică în decursul celor aproape 35 de ani câți a lucrat la Buzău ca arhidiacon, econom, locțiitor de episcop și apoi episcop eparhiot. Sprijinitor al activității tipografice — care culminează cu Biblia din 1854—1856, — îndrumător al școlilor din eparhie, ctitor de lăcașuri sfinte, cârmuitor plin de dragoste față de preoții și credincioșii eparhiei, patriot luminat, episcopul Filotei a înscris o frumoasă pagină în istoria Episcopiei Buzăului.”

(Pr. Mircea Păcurariu)

Viața dinainte de arhipăstorie

Filotei (ca mirean Filip Pîrșoi) era originar din Transilvania, născut în 1805 în Cernatu-Săcele (județul Brașov), într-o familie de țărani. De copil a trăit pe la mănăstirile Suzana și Cheia, a fost călugărit la Sinaia, apoi a călătorit pe la Neamț, la Vatoped în Sfântul Munte, la mănăstirea Sfânta Ecaterina din București. De aici l-a luat episcopul Chesarie, care l-a făcut arhidiacon și apoi iconom al Episcopiei. Deși nu avea o pregătire școlară sistematică, s-a format ca autodidact, având o bogată bibliotecă, cu lucrări în diferite limbi, de conținut foarte variat.

Episcop al Buzăului

Activitatea tipografică

Iubitor de cultură, Filotei a sprijinit materialicește tipărirea de cărți chiar înainte de a ajunge episcop. După ce a fost înscunat în 1850, a repus în funcțiune tipografia eparhială de la Buzău (1852), care-și încetase activitatea pentru câțiva ani, după moartea lui Chesarie, tipărind vreo 15 cărți de cult, câteva manuale școlare și cărți de învățătură (Catehismul, 1853, Cuvinte la Apostolii Duminicilor de peste tot anul, 1856 etc.).

Cea mai însemnată dintre tipăriturile sale este Biblia de la Buzău, în 5 volume, tipărită cu cheltuiala sa între anii 1854-1856. Noua ediție avea la bază textul Bibliei de la Blaj, din 1795, care i s-a părut „mai bine tălmăcită și mai luminată în înțeles”. Oamenii de carte din jurul lui Filotei, care i-au stat în ajutor la tipărirea Bibliei, au îndepărtat o serie de pleonasme ori au schimbat unele cuvinte și expresii („îndreptându-se și curățindu-se de oarecare ziceri neobișnuite în această țară”, cum se spunea în foaia de titlu), ceea ce a făcut ca noua ediție să fie superioară celor dinainte în ce privește puritatea limbii.

Sprijinirea educației

Episcopul Filotei a fost și un cald sprijinitor al școlilor românești.

În 1851 a hotărât să se deschidă școli pe lângă fiecare biserică, urmând ca preotul să fie și învățător. În acest scop, a adresat o pastorală („povăţuiri”) protopopilor și preoților din eparhie, îndemnându-i să arate credincioșilor rostul înființării școlilor.

Veniți ca prin mijlocul acesta să formăm oameni lucrători de fapte bune, plugari sârguincioși, meșteri trebuincioși omenirii, iconomi înțelepți, cetățeni credincioși, patrioți buni și supuși legilor cerești și pământești.

Rezultatele strădaniilor sale s-au și văzut, căci în curând în eparhia Buzăului funcționau numeroase școli sătești cu câteva mii de elevi.

Pentru că seminarul din Buzău a fost închis după revoluția din 1848, până în 1851, iar lipsa de preoți se resimțea peste tot, episcopul Filotei a deschis o „școală de candidați” la mănăstirea Berca, metocul Episcopiei, în 1849, fiind hirotoniți ca preoți „țârcovnicii” care urmau aceste cursuri.

Refacerea lăcașurilor

Episcopul Filotei a acordat ajutoare însemnate pentru refacerea unor lăcașuri de închinare din cuprinsul eparhiei: biserica din Găvănești — Buzău, care a rămas neterminată de la Chesarie, biserica Sfântul Dumitru din București, metocul Episcopiei, mănăstirea Ciolanu (arsă în 1854). Biserica din Maxeni — Buzău a fost refăcută din temelie, cu cheltuiala sa, iar biserica de gard din Scorțaru-Nou — Brăila a fost înlocuită cu una de zid, ridicată tot din banii săi.

Ajutarea preoților

A purtat o grijă permanentă preoților din eparhia sa, dându-le o seamă de pastorale și dispoziții privitoare la activitatea lor pastorală-socială. A obligat pe preoți să prezinte câte o predică pe trimestru la protopopiat. Seminariștii erau îndrumați să predice în toate duminicile și sărbătorile, precum și la înmormântări, urmând ca predicile să fie trimise la Episcopie.

Vlădica Filotei a fost și un luptător dârz pentru Unirea Principatelor.

Adormirea

Îmbolnăvindu-se, episcopul Filotei a fost dus la mănăstirea Ciolanu, în vara anului 1859, unde a și murit la 16 august 1860. Îngropat la Ciolanu, după șapte ani, osemintele i-au fost așezate lângă catedrala episcopală din Buzău.

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.