Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Metodie I al Constantinopolului

Versiunea din 16 noiembrie 2013 10:46, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie)
Duminica Ortodoxiei - restabilirea cultului Sfintelor Icoane

Cel între sfinţi părintele nostru Metodie I a fost Patriarh al Constantinopolului la mijlocul secolului al IX-lea. Metodie a fost ales ca patriarh de Împărăteasa Teodora a II-a după caterisirea patriarhului iconoclast Ioan al VII-lea Grămăticul. El a purtat o politică moderată faţă de iconoclaști pe timpul când cinstirea icoanelor se reîntorcea în Biserică. Prăznuirea sa se face pe 14 iunie.

Viaţa

Metodie s-a născut în Siracuza (Sicilia), în ultima decadă a secolului al VIII-lea, într-o familie înstărită care l-a trimis la Constantinopol spre a-și continua educația și pentru a obține o funcție la curtea imperială. Când a ajuns la Constantinopol, Metodie a fost convins de un călugăr să urmeze viaţa monahală. A intrat într-o mănăstire din insula Chios, unde mai târziu a devenit și stareţ.

La începutul secolului al IX-lea, Leon al V-lea a devenit împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) şi, fiind iconoclast, a reînnoit persecuţiile împotriva iconodulilor (cinstitorii icoanelor), între care se găseau şi majoritatea membrilor comunităţilor monahale. Patriarhul Nichifor I a fost depus în anul 815 deoarece se pronunţase împotriva legilor iconoclaste şi a fost alungat din oraş. Se pare că Metodie a fost trimis de patriarhul Nichifor la Roma în anul 815 pentru a-l informa pe papa Pascal despre cele ce se întâmplau la Constantinopol. Metodie a rămas la Roma până când împăratul Leon a fost asasinat în anul 820. La întoarcerea sa la Constantinopol în anul 821, Metodie a fost arestat de regimul împăratului iconoclast Mihail al II-lea, biciuit şi trimis în exil la Antigoni, în Propontida. În anul 828, Metodie a fost pus în libertate de împăratul Mihail la puţin timp înainte de moartea sa.

Împăratul Teofil, şi el un iconoclast, i-a urmat lui Mihail în anul 829 şi a reluat persecuţiile. Metodie l-a înfruntat pe noul împărat, dar acesta a poruncit să fie biciuit şi arestat, fiind reţinut la palat. Văzând că Metodie rămânea neclintit în convingerile sale, Teofil a încercat să-l convingă cu argumente, însă Metodie a fost cel care a reuşit până la urmă să-l convingă într-o oarecare măsură pe Teofil, făcându-l să mai potolească persecuţiile împotriva cinstitorilor icoanelor până la moartea sa în anul 842.

După moartea lui Teofil, situaţia s-a schimbat dramatic. Văduva lui Teofil, împărăteasa Teodora, o susţinătoare convinsă a închinării la icoane a devenit regenta fiului său minor, Mihail al III-lea. A restabilit hotărârile Sinodului VII Ecumenic din anul 787. Patriarhul iconoclast Ioan al VII-lea, care a refuzat să renunţe la erezia sa, a fost depus. În locul său a fost ales Metodie. Acesta a convocat în anul 842 la Constantinopol un sinod care a confirmat depunerea lui Ioan al VII-lea şi alegerea lui pe tronul patriarhal.

Pe 11 martie 843, restabilirea cinstirii icoanelor a fost celebrată solemn printr-o procesiune triumfală de la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne până la biserica Sfânta Sofia. Atunci s-a stabilit ca în fiecare an, în prima duminică din Postul Mare să se facă pomenirea restabilirii icoanelor - "Duminica Ortodoxiei". În fiecare an, în această zi se dă citire în biserici "Sinodiconului Ortodoxiei" compilat de Sfântul Metodie (un text prin care sunt condamnate public toate ereziile, sfârşind cu iconoclasmul).

Sfântul Metodie a trecut la Domnul pe 14 iunie 847 la Constantinopol.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Metodie înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Pe pământ te-ai nevoit ca un fără de trup şi cerurile ai moştenit, Metodie, ca cel ce ai apărat până la margini închinăciunea icoanelor, că în dureri şi osteneli peste seamă petrecând, n-ai încetat, cu îndrăzneală mustrând pe cei ce se leapădă de icoana lui Hristos.

Surse