Sfințire
Versiunea din 5 mai 2008 20:44, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
Sfinţirea este o noţiune a creştinismului ortodox, care se referă la o lucrare reală şi dinamică a harului lui Dumnezeu în creaţia Sa, prin lucrarea sfinţitoare a preoţiei dată în Biserică de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt.
"Sfinţire" vine de la verbul "a sfinţi", adică "a face sfânt", într-un înţeles larg, sau de precizat pentru fiecare caz în parte, căci noţiunea se pretează adesea la o confuzie terminologică, provenită nu doar dintr-o imprecizie obligatorie a termenilor şi sintagmelor legate de viaţa spirituală, dar şi dintr-o necunoaştere a învăţăturii ortodoxe de credinţă.
Pentru nuanţele terminologice ale noţiunii de sfinţire, aceasta trebuie urmărită în expresiile compuse în care ea este întâlnită în limba română:
- sfinţirea apei (sau agheasma);
- sfinţirea casei;
- sfinţirea pâinii (care devine astfel anafură);
- "sfinţirea darurilor de pâine şi vin" aduse la Sfânta Liturghie, adică prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului prin invocarea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie;
- sfinţirea icoanei
- sfinţirea (obiectelor de cult)
- sfinţirea bisericii ca locaş de cult, care se numeşte târnosire
- sfinţirea vieţii sau sfinţirea omului
- etc.