Mană

Mana („pâine cerească“, „pâine îngerească“ — Psalm 77, 28-29) se referă la hrana pe care Dumnezeu le-a dat-o zilnic evreilor în pustia Sinai, când, după dezrobirea din Egipt, se întorceau în Țara Făgăduinței, Canaan, patria dăruită de Dumnezeu prin strămoșul lor, patriarhul Avraam (Ieșire 16,14-15 și 31-36). Mana era un fel de fruct alb, cu gust de pâine și miere, pe care evreii o găseau în fiecare dimineață pe rouă și o adunau făcându-și provizii pentru o zi întreagă.

În creștinism avem ca hrană spirituală Sfânta Euharistie care este „Trupul lui Hristos“, „pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu“; „Eu sunt pâinea vieții“, așa cum Însuși Iisus mărturisește despre Sine în Noul Testament (Ioan 6, 48 și 51).

Surse

• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2