Melchisedec Ștefănescu: Diferență între versiuni
(ortografie) |
m (diacritice noi (cu virgulă)) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | '''Melchisedec | + | '''Melchisedec Ștefănescu''' a fost [[episcop]] de Huși, Ismail și Roman, membru titular (1870) al Academiei Române care aduce o contribuție prețioasă în special în literatura religioasă și teologică, dar și în istorie. |
− | == | + | ==Viața== |
− | Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la [[15 februarie]] 1823, în Gârcina, | + | Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la [[15 februarie]] 1823, în Gârcina, județul Neamț, în familie de [[preot]], și a decedat la [[16 mai]] 1992, în Roman. |
− | A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 | + | A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 și 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obținut titlul de "Magistru în teologie și litere". A fost învățător în Șerbești - Neamț (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la același Seminar (1851-1856), apoi profesor și director la Seminarul din Huși (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) și arhimandrit (1853). Locțiitor de episcop la Huși (1861-1864), fiind hirotonit [[arhiereu]] cu titlul "Tripoleos" în 1862, locțiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reședința în Ismail (1865-1879); la [[22 februarie]] 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte. |
− | + | Însuflețit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza și Războiul de Independență, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României și se încredințează o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al [[ecumenism]]ului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferința vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieții bisericești, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoașterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălănești, Constantin Nazarie ș.a.). Prin testament, creează o fundație din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca și colecția sa numismatică le-a daruit Academiei Române. | |
− | == | + | ==Publicații== |
− | Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele | + | Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele rusești. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.). |
===Manuale=== | ===Manuale=== | ||
− | *Manual de Liturgică, | + | *Manual de Liturgică, Iași, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a București, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvorțev); |
− | *Manual de tipic, | + | *Manual de tipic, Iași, 1854, 100 p.; |
− | *Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, | + | *Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, lași, 1855, VIII + 419 p.; |
− | *Scurtă introducere în cursul | + | *Scurtă introducere în cursul științelor teologice, Iași, 1846, VI + 168 p.; |
− | *Catehismul ortodox, | + | *Catehismul ortodox, Iași, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret al Moscovei); |
− | *Introducere în | + | *Introducere în sfințitele cărți ale Vechiului și Noului Testament, 2 vol., Iași, 1860, 230 + 223 p.; |
− | *Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, | + | *Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, București, 1862, 280 p.; |
− | *Alte manuale au rămas în manuscris | + | *Alte manuale au rămas în manuscris. |
===Lucrări=== | ===Lucrări=== | ||
− | *Cronica | + | *Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, București, 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi; |
− | *Cronica Romanului | + | *Cronica Romanului și a Episcopiei de Roman, 2 vol., București, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II); |
− | *Lipovenismul, adică schismaticii | + | *Lipovenismul, adică schismaticii și ereticii rusești..., București, 1871, 547 p. (tradusă în grecește și tipărită la Constantinopol în 1876); |
− | * | + | *Relațiuni istorice despre țările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea și începutul celui de al XVII-lea, București 1982, 55 p.; |
− | *Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor | + | *Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor și Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneț, București, 1882; |
− | * | + | *Inscripția de la mănăstirea Războieni, București, 1882, 48 p.; |
− | *O vizită la câteva mănăstiri | + | *O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, București, 1883, 65 P.; |
− | * | + | *Inscripțiunile bisericilor armenești din Moldova, București, 1883; 71 p.; |
− | *Catalog de | + | *Catalog de cărțile sârbești și rusești, manuscrise vechi ce se află în biblioteca mănăstirii Neamț, București, 1983, 71 p.; |
− | *Papismul | + | *Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României. București, 1883, 110 p.; |
− | *Vizita | + | *Vizita și scrierile lui Grigore Țamblac, București, 1884. 109 p.; |
− | * | + | *Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova, București 1885, 318 p, |
− | * | + | *Schițe biografice din viața mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) și a altor persoane bisericești contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (și București, 1987, 80p.); |
− | * | + | *Viața și minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă și istoricul sfintelor ei moaște, București, 1989, 65 p.; |
− | *Tratat despre cinstirea | + | *Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România, București, 1890. 49 p.; |
− | *Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea | + | *Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea și cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, București, 1890, 116 p. ș.a. |
Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris. | Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris. | ||
− | A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători | + | A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători și duminici (București, 1 883), iar din slavonește și grecește câteva cărți de slujbă. |
− | Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, | + | Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertații, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă și calendarul, 1881, 44 p.); |
− | + | *Memoriu pentru cântările bisericești în România, 1881, 28 p.; | |
− | *Memoriu pentru cântările | + | *Studiu despre ierarhia și instituțiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere și despre ierarhia instituțiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.); |
− | *Studiu despre ierarhia | + | *Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.; |
− | * | + | *Corespondență (publicată mai târziu). |
− | * | ||
[[Categorie:Ierarhi români]] | [[Categorie:Ierarhi români]] |
Versiunea de la data 12 februarie 2017 05:55
Melchisedec Ștefănescu a fost episcop de Huși, Ismail și Roman, membru titular (1870) al Academiei Române care aduce o contribuție prețioasă în special în literatura religioasă și teologică, dar și în istorie.
Cuprins
Viața
Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la 15 februarie 1823, în Gârcina, județul Neamț, în familie de preot, și a decedat la 16 mai 1992, în Roman.
A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 și 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obținut titlul de "Magistru în teologie și litere". A fost învățător în Șerbești - Neamț (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la același Seminar (1851-1856), apoi profesor și director la Seminarul din Huși (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) și arhimandrit (1853). Locțiitor de episcop la Huși (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul "Tripoleos" în 1862, locțiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reședința în Ismail (1865-1879); la 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.
Însuflețit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza și Războiul de Independență, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României și se încredințează o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al ecumenismului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferința vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieții bisericești, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoașterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălănești, Constantin Nazarie ș.a.). Prin testament, creează o fundație din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca și colecția sa numismatică le-a daruit Academiei Române.
Publicații
Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele rusești. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.).
Manuale
- Manual de Liturgică, Iași, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a București, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvorțev);
- Manual de tipic, Iași, 1854, 100 p.;
- Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, lași, 1855, VIII + 419 p.;
- Scurtă introducere în cursul științelor teologice, Iași, 1846, VI + 168 p.;
- Catehismul ortodox, Iași, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret al Moscovei);
- Introducere în sfințitele cărți ale Vechiului și Noului Testament, 2 vol., Iași, 1860, 230 + 223 p.;
- Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, București, 1862, 280 p.;
- Alte manuale au rămas în manuscris.
Lucrări
- Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, București, 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi;
- Cronica Romanului și a Episcopiei de Roman, 2 vol., București, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II);
- Lipovenismul, adică schismaticii și ereticii rusești..., București, 1871, 547 p. (tradusă în grecește și tipărită la Constantinopol în 1876);
- Relațiuni istorice despre țările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea și începutul celui de al XVII-lea, București 1982, 55 p.;
- Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor și Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneț, București, 1882;
- Inscripția de la mănăstirea Războieni, București, 1882, 48 p.;
- O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, București, 1883, 65 P.;
- Inscripțiunile bisericilor armenești din Moldova, București, 1883; 71 p.;
- Catalog de cărțile sârbești și rusești, manuscrise vechi ce se află în biblioteca mănăstirii Neamț, București, 1983, 71 p.;
- Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României. București, 1883, 110 p.;
- Vizita și scrierile lui Grigore Țamblac, București, 1884. 109 p.;
- Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova, București 1885, 318 p,
- Schițe biografice din viața mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) și a altor persoane bisericești contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (și București, 1987, 80p.);
- Viața și minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă și istoricul sfintelor ei moaște, București, 1989, 65 p.;
- Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România, București, 1890. 49 p.;
- Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea și cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, București, 1890, 116 p. ș.a.
Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.
A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători și duminici (București, 1 883), iar din slavonește și grecește câteva cărți de slujbă.
Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertații, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă și calendarul, 1881, 44 p.);
- Memoriu pentru cântările bisericești în România, 1881, 28 p.;
- Studiu despre ierarhia și instituțiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere și despre ierarhia instituțiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.);
- Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
- Corespondență (publicată mai târziu).
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Membri ai Academiei Române > Membri titulari ai Academiei Române
Categorii > Viața Bisericii > Educație
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români