Duh: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Dezambiguizare}} '''Duhul''' (gr. ''pevma'', ebr. ''ruah'') desemnează la origine suflarea (sau răsuflarea) sau vântul (sau suflarea de vânt). ==Dezambiguizare== În [[Vech...) |
m (→Dezambiguizare) |
||
| Linia 6: | Linia 6: | ||
În [[Vechiul Testament|Vechiul]] și [[Noul Testament]], ca și la [[Sfinții Părinți]] și în literatură creștină până astăzi, [[duhul]] poate desemna: | În [[Vechiul Testament|Vechiul]] și [[Noul Testament]], ca și la [[Sfinții Părinți]] și în literatură creștină până astăzi, [[duhul]] poate desemna: | ||
| − | *'''[[sufletul]]''' : de la suflarea de viață care vine de la [[Dumnezeu]], duhul a luat sensul de suflet al omului; metaforic, „duhuri” sau „suflete” poate desemna „persoane” (oameni) în general. | + | *'''[[sufletul]]''' : de la suflarea de viață care vine de la [[Dumnezeu]], duhul a luat sensul de suflet al omului<ref>Expresii sinonime: „a-și da duhul” = „a-și da sufletul” = „a-și da ultima suflare” = a muri</ref>; metaforic, „duhuri” sau „suflete” poate desemna „persoane” (oameni) în general. |
*duhul [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] care este opus literei Scripturii: Dumnezeu „ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.” (II Corinteni 3, 6). Mai general, profunzimea sau interioritatea cuvântului, care se adaptează cu iubire la o situație și la o persoană, în opoziție cu regula care se aplică strict și rece<ref>În sensul adagiului bisericesc: „Tipic, tipic, și la inimă nimic.”</ref>. | *duhul [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] care este opus literei Scripturii: Dumnezeu „ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.” (II Corinteni 3, 6). Mai general, profunzimea sau interioritatea cuvântului, care se adaptează cu iubire la o situație și la o persoană, în opoziție cu regula care se aplică strict și rece<ref>În sensul adagiului bisericesc: „Tipic, tipic, și la inimă nimic.”</ref>. | ||
*'''[[înger]]''' în general, uneori îngeri buni, dar cel mai adesea îngerii răi, adică '''[[diavol]]ii'''. | *'''[[înger]]''' în general, uneori îngeri buni, dar cel mai adesea îngerii răi, adică '''[[diavol]]ii'''. | ||
Versiunea de la data 24 septembrie 2012 22:58
Duhul (gr. pevma, ebr. ruah) desemnează la origine suflarea (sau răsuflarea) sau vântul (sau suflarea de vânt).
Dezambiguizare
În Vechiul și Noul Testament, ca și la Sfinții Părinți și în literatură creștină până astăzi, duhul poate desemna:
- sufletul : de la suflarea de viață care vine de la Dumnezeu, duhul a luat sensul de suflet al omului[1]; metaforic, „duhuri” sau „suflete” poate desemna „persoane” (oameni) în general.
- duhul Scripturii care este opus literei Scripturii: Dumnezeu „ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.” (II Corinteni 3, 6). Mai general, profunzimea sau interioritatea cuvântului, care se adaptează cu iubire la o situație și la o persoană, în opoziție cu regula care se aplică strict și rece[2].
- înger în general, uneori îngeri buni, dar cel mai adesea îngerii răi, adică diavolii.
- Duhul Sfânt : a treia persoană din Sfânta Treime
Derivații
- duhovnicesc (adjectiv)[3]: om duhovnicesc, părinte duhovnicesc (=avvă) etc.
- duhovnicește (adverb): a face un lucru duhovnicește (în opoziție cu „lumește”)
- duhovnic
- duhovnicie: duhovnicul primește duhovnicia (pentru a spovedi și a îndruma poporul) de la episcop printr-o rugăciune specială
- (a se) înduhovnici[4]: a deveni om duhovnicesc, a se îmbunătăți în Hristos
- înduhovnicit: îmbunătățit - un părinte înduhovnicit = un părinte îmbunătățit, un avva
