Biblia de la București (1688)

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Biblia de la Bucureşti - foaia de titlu

Biblia de la Bucureşti (1688) sau Biblia lui Şerban Cantacuzino este prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare. Biblia de la Bucureşti este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât şi prin limba ei cea minunată”, spunea istoricul Alexandru D. Xenopol. George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”. Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul tuturor românilor”

Protectori

A fost tipărită la Bucureşti prin grija şi cu cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino şi a urmaşului său, Constantin Brâncoveanu.

Pagina de gardă a primei ediţii are următorul cuprins:

Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.

Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.

Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile.

Traducerea

Biblia lui Şerban Cantacuzino

Fraţii Radu Greceanu şi Şerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar şi istoric renumit al acelor vremuri, care a fost răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile şi a termenilor tehnici”, potrivit aceluiaşi istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei şi Mitrofan, episcopul Huşilor, au ajutat şi ei la traducerea Bibliei

În Predoslovia sa, domnitorul Şerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” româneşti, adică din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele şi parţiale), pe care „alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu vrerea lui Dumnezeu o au săvârşit, precum se vede” (Septuaginta este traducerea în limba greacă a Bibliei).

Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă şi de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.

Concret, au fost folosite ca surse:

1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, aşa cum spune epilogul, şi de Biblia de la Veneţia, 1687);
2. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu, (1662-1668);
3. Noul Testament tradus de Simion Ştefan, 1648, Alba Iulia.

Cărţii îi este anexată şi o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

Tipărirea

Biblia de la Bucureşti - prima pagină (verso)

Tipărirea a început în 5 noiembrie 1687 sub Şerban Cantacuzino şi s-a terminat în 10 noiembrie 1688, după moartea acestuia, la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu.

Tehnica redacţională şi tipografică a bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este publicată în format mare, „in folio” . Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu cerneală de două culori, negru şi roşu. Are 938 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat, încadrat în chenar floral şi arată că s-a tradus „dupre limba elinească spre înţelegerea limbii româneşti”. Pe verso-ul foii de titlu se găseşte stema ţării (corbul cu crucea în cioc), într-un mare medalion oval.

Răspândirea

Biblia de la Bucureşti a avut o largă răspândire pe întreaga suprafaţă a României actuale, în Ţara Românească, Moldova şi Ardeal Exemplare ale Bibliei de la Bucureşti au circulat şi în afara graniţelor Ţărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat fostului mitropolit Dosoftei al Moldovei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparţinut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universităţii din Bologna.

Biblia lui Şerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanţa sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui Şerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiţia fonetică a textelor lui Coresi, Varlaam şi Simeon Ştefan, îmbogăţind lexicul şi îmbunătăţind sintaxa. Este un rezultat al prelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu, ardelean din Noul Testament al lui Simeon Ştefan şi muntean din intervenţiile fraţilor Greceanu. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate naţională, deoarece circulaţia sa intensă şi efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unităţii de limbă a românilor.

O carte apocrifă

Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, şi o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea dominantă“ atribuită lui Iosif Flavius, tradusă în româneşte de Nicolae Milescu.

Ediţia jubiliară din 1988

La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil şi transcriere la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) şi a fost desăvârşită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialişti căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la Bucureşti a fost lansată la Bucureşti, Geneva, Viena şi Tesalonic.

Un exemplar din Biblia de la Bucureşti la Arhivele Naţionale

Mai există în ţară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Cantacuzino. Unul dintre exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale din Brăila. În anii '50 ea a fost „epurată” şi urma să fie distrusă pentru totdeauna de către comunişti. Într-un inventar din 1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei, a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost trimisă la Bucureşti pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor Naţionale.

Bibliografie

1. C. C. Giurăscu, Istoria românilor, vol. 2, pag. 601, Editura All Educational, Bucureşti, ISBN 973-584-510-9
2. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, ISBN 973-45-0016-3
3. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pag. 96, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4

A se vedea şi

• Sfânta Scriptură sau Biblia
• Septuaginta, traducerea în greceşte a Bibliei din textele ebraice.
• Vulgata, traducerea în latină a Bibliei de către Fericitul Ieronim

Legături externe

• Biblia de la Bucureşti,1688 (www.scribd.com) - format pdf