Ioan Damaschin

St. John of Damascus

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan Damaschin (cca. 675 - 4 decembrie, 749), numit şi Ioan Damaschinul, este unul din Sfinţii Părinţi sirieni ai Bisericii.

Viaţa

S-a născut la Damasc – Siria, pe la anul 675, ca fiu al lui Serghie Mansur, un înalt dregător la curtea califului islamic Abd-el-Malek, de la Damasc, unde se stabilise califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul teologiei dar şi al filozofiei şi ştiinţelor.

Pe baza educaţiei primite, a studiilor efectuate şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan observă la islamismul califului Iezid, încă din anul 723, urme monofizite, adică de respingere a iconografiei creştine, fapt care determina, chiar în acea perioadă, reproşuri adresate de calif împăratului bizantin Leon III Isaurul că tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă porunca a doua din Decalog. Urmare acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul patriarhului Ioan V al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – „Tratate contra celor care atacă sfintele icoane”. Sf. Ioan preciza că Mântuitorul poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut chip omenesc şi icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de a însoţi slujbele bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.

În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi prin operele sale polemice a subliniat lipsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică „Expunere a credinţei ortodoxe”, numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice. În lucrarea de morală „Sfintele paralele” pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi „Octoihul”, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei româneşti.

A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea Sfântului Sava.

Este pomenit la data de 4 decembrie.

Scrieri

• Dogmatica sfântului Ioan Damaschin (Traducere de Dumitru Fecioru), Iasi 1806, Bucuresti 1943, 1993, 2005 si editia electronica Apologeticum http://www.angelfire.com/space2/carti/
• Tratat împotriva iconomahilor (Traducere de Dumitru Fecioru), Bucuresti 1937.
• Despre cele doua vointe si activitati si despre celelalte insusiri naturale ale lui Hristos si, pe scurt, si despre cele doua firi si o singura ipostasa, MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. Olimp N. Caciula), Bucuresti 1938.
• a se completa cu alte scrieri

Icoane cu sfântul Ioan Damaschin

• 
• 
• 
• 

Surse

• Credinţă ortodoxă şi viaţă creştină – Mitropolia Transilvaniei, 1992
• Din învăţăturile sfinţilor părinţi – Editura Bizantinăbu:Йоан Дамаскин