Cruce: Diferență între versiuni
Magda (Discuție | contribuții) m (→Legături externe: el) |
m (reordonare secțiuni) |
||
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | [[ | + | [[Fișier:OrthodoxCross.jpg|right|120px]] |
− | Când vorbim de cruce în | + | Când vorbim de '''cruce''' în tradiția și spiritualitatea ortodoxă, putem face referire la: |
− | * | + | * '''[[Crucea cea Adevărată|Crucea cea adevărată a lui Hristos]]''', pe care și prin care Domnul [[Iisus Hristos]] a primit pentru noi moarte; părticele din „cinstitul lemn al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci” se mai găsesc astăzi în câteva mănăstiri, între care [[Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos)]] deține cel mai mare fragment |
− | * | + | * '''[[semnul crucii]]''', cu care se însemnează creștinii încă din vechime |
− | * | + | * '''crucea ca obiect''' de venerare, ca purtătoare a mesajului morții și [[Învierea Domnului|Învierii lui Hristos]] |
− | * în mod metaforic, | + | * în mod metaforic, '''crucea fiecărui om''' |
− | Toate aceste | + | Toate aceste întrebuințări însă își trag sensul din biruința lui Hristos asupra morții, prin Înviere. |
− | ==Cruce | + | ==Cruce și Înviere== |
− | De aceea, în | + | De aceea, în [[Sfânta Tradiție|tradiția]] ortodoxă crucea apare cel mai adesea împreună cu Învierea (în [[imnografie]]), sau cu semnele biruinței, precum [[har]]ul, semnificat prin fondul aurit din icoane (în [[iconografie]]). |
− | :Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase | + | :Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. |
+ | |||
+ | În pietatea ortodoxă, venerarea Crucii este nedespărțită de lauda învierii: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim”. Pe de o parte, Crucea descoperă starea de păcat a lumii și responsabilitatea omului pentru organizarea infernală a lumii și veacului acestuia. Pe de altă parte, Crucea este o provocare a lui Dumnezeu contra „fatalității” răului și a morții, „cursa” în care a fost atras „stăpânitorul acestei lumi” (In 14, 30) la locul Căpățânii (Lc. 23, 37—39): „Căci deși a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este viu. Și noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu față de noi”. (II Cor. 13, 4) | ||
+ | |||
+ | ==Citate== | ||
+ | :„De asemenea trebuie să ne minunăm, cum prin semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, se izgonesc dracii și felurite boli, lucru cu neputința tuturor. Și cine poate număra laudele Crucii? Iar simbolurile acestui sfânt semn ni le-au predat Sfinții Părinți, ca să stăm împotriva necredincioșilor și ereticilor. Căci cele două degete și o singură mână, arată pe Domnul nostru Iisus Hristos cel răstignit, cunoscut în două Firi și într-un singur ipostas. Iar dreapta amintește de puterea Lui nemărginită și de șederea de-a dreapta Tatălui. Coborând ea de sus, ne arată pogorârea Lui din ceruri până la noi. Iar trecând de la dreapta la stânga izgonește pe vrăjmași și arată că prin puterea Sa nebiruită a biruit Domnul pe diavol, care stă la stânga, lipsit de tărie și întunecat”.<ref>[[Petru Damaschin]], ''Învățături duhovnicești'', în Filocalia românească, vol.5, pag.189.</ref> | ||
==Sărbătorile Sfintei Cruci== | ==Sărbătorile Sfintei Cruci== | ||
− | [[Image:Elevation.jpg| | + | [[Image:Elevation.jpg|right|frame|Înălțarea Sfintei Cruci]] |
− | * | + | *[[Înălțarea Sfintei Cruci]] ([[14 septembrie]]) — cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile crucii |
− | *[[Duminica a treia din Postul | + | *[[Duminica Sfintei Cruci|Duminica a treia din Postul Paștilor]], numită și ''Duminica Sfintei Cruci'' (dată variabilă, în [[Postul mare]]) |
− | *[[Scoaterea cinstitului lemn al cinstitei | + | *[[Scoaterea cinstitului lemn al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci]] ([[1 august]]) — coincide cu începutul postului Adormirii Maicii Domnului |
− | *Arătarea | + | *Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer în timpul împăratului Constantin ([[7 mai]]) — fapt petrecut probabil în anul 351, și relatat de într-o scrisoare a sfântului [[Chiril al Ierusalimului]] către împăratul Constantin |
− | *miercurea | + | *miercurea și vinerea, în cântările [[Octoih]]ului, se face pomenire de cinstita Cruce |
+ | |||
+ | ==Note== | ||
+ | <references /> | ||
+ | |||
+ | ==Bibliografie== | ||
+ | * E. Bihain, ''L'Epître de Cyrille de Jerusalem à Constance sur la vision de la croix'', în «Byzantion», 43 (1973), p. 264—296; | ||
+ | * [[Dumitru Stăniloae]], ''The Cross in Orthodox Theology and Worship'', în «Sobor-nost», 1977, nr. 4, p. 233—243 ; | ||
+ | * Davis R. Grigg, ''The Cross and Bust Image, some Tests oi a Recent Explanation'', în «Byzantinische Zeitschrift», 72 (1979), nr. 1, p. 16—38; | ||
+ | * Hans Ruedi Weber, ''The Cross. Tradition and Interpretation'', W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan, 1979; | ||
+ | * [[Constantin Galeriu]], ''Învățătura creștină despre Sfânta cruce și cinstirea ei'', în „Ortodoxia”, XXX (1978), nr. 3, p. 497—511. | ||
− | == | + | ==A se vedea și== |
− | *[[ | + | *[[Crucea cea Adevărată]] |
+ | *[[Înălțarea Sfintei Cruci]] | ||
*[[Semnul crucii]] | *[[Semnul crucii]] | ||
Linia 28: | Linia 44: | ||
*[http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/5scruce.htm Părintele Cleopa despre Sfânta Cruce] | *[http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/5scruce.htm Părintele Cleopa despre Sfânta Cruce] | ||
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Viața Bisericii]] |
[[Categorie:Spiritualitate]] | [[Categorie:Spiritualitate]] | ||
[[Categorie:Obiecte liturgice]] | [[Categorie:Obiecte liturgice]] | ||
− | [[Categorie:Casa | + | [[Categorie:Casa creștinului]] |
[[el:Σταυρός]] | [[el:Σταυρός]] | ||
[[en:Cross]] | [[en:Cross]] |
Versiunea curentă din 6 martie 2018 16:21
Când vorbim de cruce în tradiția și spiritualitatea ortodoxă, putem face referire la:
- Crucea cea adevărată a lui Hristos, pe care și prin care Domnul Iisus Hristos a primit pentru noi moarte; părticele din „cinstitul lemn al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci” se mai găsesc astăzi în câteva mănăstiri, între care Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos) deține cel mai mare fragment
- semnul crucii, cu care se însemnează creștinii încă din vechime
- crucea ca obiect de venerare, ca purtătoare a mesajului morții și Învierii lui Hristos
- în mod metaforic, crucea fiecărui om
Toate aceste întrebuințări însă își trag sensul din biruința lui Hristos asupra morții, prin Înviere.
Cuprins
Cruce și Înviere
De aceea, în tradiția ortodoxă crucea apare cel mai adesea împreună cu Învierea (în imnografie), sau cu semnele biruinței, precum harul, semnificat prin fondul aurit din icoane (în iconografie).
- Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
În pietatea ortodoxă, venerarea Crucii este nedespărțită de lauda învierii: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim”. Pe de o parte, Crucea descoperă starea de păcat a lumii și responsabilitatea omului pentru organizarea infernală a lumii și veacului acestuia. Pe de altă parte, Crucea este o provocare a lui Dumnezeu contra „fatalității” răului și a morții, „cursa” în care a fost atras „stăpânitorul acestei lumi” (In 14, 30) la locul Căpățânii (Lc. 23, 37—39): „Căci deși a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este viu. Și noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu față de noi”. (II Cor. 13, 4)
Citate
- „De asemenea trebuie să ne minunăm, cum prin semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, se izgonesc dracii și felurite boli, lucru cu neputința tuturor. Și cine poate număra laudele Crucii? Iar simbolurile acestui sfânt semn ni le-au predat Sfinții Părinți, ca să stăm împotriva necredincioșilor și ereticilor. Căci cele două degete și o singură mână, arată pe Domnul nostru Iisus Hristos cel răstignit, cunoscut în două Firi și într-un singur ipostas. Iar dreapta amintește de puterea Lui nemărginită și de șederea de-a dreapta Tatălui. Coborând ea de sus, ne arată pogorârea Lui din ceruri până la noi. Iar trecând de la dreapta la stânga izgonește pe vrăjmași și arată că prin puterea Sa nebiruită a biruit Domnul pe diavol, care stă la stânga, lipsit de tărie și întunecat”.[1]
Sărbătorile Sfintei Cruci
- Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) — cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile crucii
- Duminica a treia din Postul Paștilor, numită și Duminica Sfintei Cruci (dată variabilă, în Postul mare)
- Scoaterea cinstitului lemn al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci (1 august) — coincide cu începutul postului Adormirii Maicii Domnului
- Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer în timpul împăratului Constantin (7 mai) — fapt petrecut probabil în anul 351, și relatat de într-o scrisoare a sfântului Chiril al Ierusalimului către împăratul Constantin
- miercurea și vinerea, în cântările Octoihului, se face pomenire de cinstita Cruce
Note
- ↑ Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia românească, vol.5, pag.189.
Bibliografie
- E. Bihain, L'Epître de Cyrille de Jerusalem à Constance sur la vision de la croix, în «Byzantion», 43 (1973), p. 264—296;
- Dumitru Stăniloae, The Cross in Orthodox Theology and Worship, în «Sobor-nost», 1977, nr. 4, p. 233—243 ;
- Davis R. Grigg, The Cross and Bust Image, some Tests oi a Recent Explanation, în «Byzantinische Zeitschrift», 72 (1979), nr. 1, p. 16—38;
- Hans Ruedi Weber, The Cross. Tradition and Interpretation, W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan, 1979;
- Constantin Galeriu, Învățătura creștină despre Sfânta cruce și cinstirea ei, în „Ortodoxia”, XXX (1978), nr. 3, p. 497—511.