Chiliile: Diferență între versiuni
m |
|||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Chiliile''' (gr. ''Kellia'') a fost unul din principalele centre monastice ortodoxe începând cu secolul al IV-lea - alături de [[Nitria]] şi [[Schetia]] -, în Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), în Delta Nilului. După ce așezarea monastică de la Nitria a fost întemeiată către anul 325 de către avva [[Ammun Egipteanul|Amun]] (un contemporan al sfântului [[Antonie cel Mare]]), către anul 338 Amun se vede nevoit să întemeieze o nouă așezare monastică, numită Chiliile (Kellia sau La Chilii), un fel de [[schit]] al Nitriei, deoarece că numărul [[Călugăr|monahilor]] de la Nitria era în continuă creștere. | + | [[Fișier:Carte-egypte-monastique.jpg|miniatura|dreapta|Harta Egiptului monastic]]'''Chiliile''' (gr. ''Kellia'') a fost unul din principalele centre monastice ortodoxe începând cu secolul al IV-lea - alături de [[Nitria]] şi [[Schetia]] -, în Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), în Delta Nilului. După ce așezarea monastică de la Nitria a fost întemeiată către anul 325 de către avva [[Ammun Egipteanul|Amun]] (un contemporan al sfântului [[Antonie cel Mare]]), către anul 338 Amun se vede nevoit să întemeieze o nouă așezare monastică, numită Chiliile (Kellia sau La Chilii), un fel de [[schit]] al Nitriei, deoarece că numărul [[Călugăr|monahilor]] de la Nitria era în continuă creștere. |
| − | Chiliile erau un loc de o mai mare retragere pentru [[călugăr]]ii din Nitria doritori de o asceză mai aspră și de o viață de liniștire, mai [[Isihasm|isihastă]]. Chiliile au depins inițial de Nitria, iar mai târziu au devenit o așezare monastică de sine stătătoare. | + | Chiliile erau un loc de o mai mare retragere pentru [[călugăr]]ii din Nitria doritori de o asceză mai aspră și de o viață de liniștire, mai [[Isihasm|isihastă]], „deoarece erau construite la o asemenea distanță între ele, încât monahii nici nu se putea vedea cu claritate, nici nu se puteau auzi”<ref>''Patericul Mare, Apoftegmele Părinților pustiei - colecția tematică'', Editura Bizantină, București, 2015 (traducere, introducere și note de Pr. Prof. Constantin Coman). Introducere, pp.30-31.</ref>. După doi-trei ani în obștile monahale din Nitria, unii monahi se retrăgeau la Chilii pentru a pustnici. |
| + | |||
| + | Chiliile au depins inițial de Nitria, iar mai târziu au devenit o așezare monastică de sine stătătoare. | ||
Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea în deșertul libian, și la 18–20 km sud de Nitria. | Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea în deșertul libian, și la 18–20 km sud de Nitria. | ||
| − | Cu timpul, și la Chilii veneau din ce în ce mai mulți monahi. Deși [[Paladie]] ne informează că pe la | + | Cu timpul, și la Chilii veneau din ce în ce mai mulți monahi. Deși [[Paladie]], autorul [[Lavsaicon]]ului, care a trăit la Chilii între anii 390-399, ne informează că pe vremea lui la Chilii trăiau aproximativ 600 de [[călugăr]]i, numărul lor a trebuit să crească semnificativ în următorii ani, deoarece săpăturile arheologice contemporane (începute în 1964 de o echipă franco-belgiană) au scos la iveală un enorm oraș monastic, cu aproximativ 1500 chilii, care se întinde pe mai mult de 40 km<sup>2</sup><ref>Antoine Guillaumont, ''Originile vieții monahale...'', p. 209.</ref>. |
| + | |||
| + | Printe numele vestite care au trăit la Chilii se mai numără: [[Evagrie Ponticul]] - care ajunge în pustia egipteană în 383, stă doi ani la Nitria, apoi se retrage la Chilii până la moarte (399) -, [[Rufin]] (în anul 374), sfântul [[Ioan Casian]] (în anul 390) și autorii ''Istoriei monahilor din Egipt'' (în 394-395). | ||
| + | |||
| + | ==Întemeierea Chiliilor== | ||
| + | Întemeierea Chiliilor este povestită în [[Patericul egiptean]], Pentru avva Antonie, 36 | ||
| + | :A mers oarecând avva Antonie la avva Amun în muntele Nitriei și după ce au vorbit unul cu altul, a zis avva Amun către el: „Fiindcă prin rugăciunile tale s-au înmulțit frații și voiesc unii dintr-înșii să-și zidească chilii departe, ca să se liniștească, cât poruncești să fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici?” Iar el a zis: „Să gustăm la ceasul al nouălea<ref>Ceasul al nouălea - ora trei după amiaza din zilele noastre.</ref> și să ieșim să mergem prin pustie și să cercetăm cu luare aminte locul”. Iar după ce s-au dus prin pustie, până a venit să apună soarele, a zis avva Antonie către el (Amun): „Să facem rugăciune și să punem aici cruce, ca aici să zidească cei ce vor să clădească chilii. Ci cei de acolo când vor veni la aceștia, după ce vor gusta mica lor bucățică de pâine la ceasul al nouălea, așa să vie și cei ce se duc de aici, același lucru făcând, să rămână fără de tulburare, când merg unii la alții”. Și era depărtarea douăsprezece semne (mile)<ref>Mile romane. Aproximativ 18 km. „Antonie demonstrează că această distanță este convenabilă: călugării se vor bucura aici de suficientă singurătate; în același timp, se vor putea și vizita reciproc, după prânz – timpul cuvenit, conform tradiției, pentru vizite! – cu frații lor din Nitria: două exigențe în egală măsură de importante pentru călugării din aceste pustiuri, care practicau semi-anahoretismul. Acest echilibru între singurătate și comunitate este, după cum vom vedea, esențial pentru viața monastică de la Kellia.” (Antoine Guillaument, ''op.cit.'', p.206).</ref>. | ||
==A se vedea și== | ==A se vedea și== | ||
* [[Nitria]] (așezare monastică) | * [[Nitria]] (așezare monastică) | ||
| − | * [[ | + | * [[Schetia]] |
* [[Monahism]] | * [[Monahism]] | ||
* [[Patericul egiptean]] | * [[Patericul egiptean]] | ||
| Linia 16: | Linia 24: | ||
*Antoine Guillaumont, ''Originile vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'' (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, București, 1998, pp.205–227. | *Antoine Guillaumont, ''Originile vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'' (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, București, 1998, pp.205–227. | ||
*Derwas J. Chitty, ''Et le désert devint une cité… Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31 (în mod special paginile 77–78). | *Derwas J. Chitty, ''Et le désert devint une cité… Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31 (în mod special paginile 77–78). | ||
| + | |||
| + | ==Note== | ||
| + | <references /> | ||
[[Categorie:Locuri]] | [[Categorie:Locuri]] | ||
Versiunea curentă din 20 februarie 2023 15:29
Chiliile (gr. Kellia) a fost unul din principalele centre monastice ortodoxe începând cu secolul al IV-lea - alături de Nitria şi Schetia -, în Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), în Delta Nilului. După ce așezarea monastică de la Nitria a fost întemeiată către anul 325 de către avva Amun (un contemporan al sfântului Antonie cel Mare), către anul 338 Amun se vede nevoit să întemeieze o nouă așezare monastică, numită Chiliile (Kellia sau La Chilii), un fel de schit al Nitriei, deoarece că numărul monahilor de la Nitria era în continuă creștere.
Chiliile erau un loc de o mai mare retragere pentru călugării din Nitria doritori de o asceză mai aspră și de o viață de liniștire, mai isihastă, „deoarece erau construite la o asemenea distanță între ele, încât monahii nici nu se putea vedea cu claritate, nici nu se puteau auzi”[1]. După doi-trei ani în obștile monahale din Nitria, unii monahi se retrăgeau la Chilii pentru a pustnici.
Chiliile au depins inițial de Nitria, iar mai târziu au devenit o așezare monastică de sine stătătoare.
Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea în deșertul libian, și la 18–20 km sud de Nitria.
Cu timpul, și la Chilii veneau din ce în ce mai mulți monahi. Deși Paladie, autorul Lavsaiconului, care a trăit la Chilii între anii 390-399, ne informează că pe vremea lui la Chilii trăiau aproximativ 600 de călugări, numărul lor a trebuit să crească semnificativ în următorii ani, deoarece săpăturile arheologice contemporane (începute în 1964 de o echipă franco-belgiană) au scos la iveală un enorm oraș monastic, cu aproximativ 1500 chilii, care se întinde pe mai mult de 40 km2[2].
Printe numele vestite care au trăit la Chilii se mai numără: Evagrie Ponticul - care ajunge în pustia egipteană în 383, stă doi ani la Nitria, apoi se retrage la Chilii până la moarte (399) -, Rufin (în anul 374), sfântul Ioan Casian (în anul 390) și autorii Istoriei monahilor din Egipt (în 394-395).
Întemeierea Chiliilor
Întemeierea Chiliilor este povestită în Patericul egiptean, Pentru avva Antonie, 36
- A mers oarecând avva Antonie la avva Amun în muntele Nitriei și după ce au vorbit unul cu altul, a zis avva Amun către el: „Fiindcă prin rugăciunile tale s-au înmulțit frații și voiesc unii dintr-înșii să-și zidească chilii departe, ca să se liniștească, cât poruncești să fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici?” Iar el a zis: „Să gustăm la ceasul al nouălea[3] și să ieșim să mergem prin pustie și să cercetăm cu luare aminte locul”. Iar după ce s-au dus prin pustie, până a venit să apună soarele, a zis avva Antonie către el (Amun): „Să facem rugăciune și să punem aici cruce, ca aici să zidească cei ce vor să clădească chilii. Ci cei de acolo când vor veni la aceștia, după ce vor gusta mica lor bucățică de pâine la ceasul al nouălea, așa să vie și cei ce se duc de aici, același lucru făcând, să rămână fără de tulburare, când merg unii la alții”. Și era depărtarea douăsprezece semne (mile)[4].
A se vedea și
- Nitria (așezare monastică)
- Schetia
- Monahism
- Patericul egiptean
Surse
- Antoine Guillaumont, Originile vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, București, 1998, pp.205–227.
- Derwas J. Chitty, Et le désert devint une cité… Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien, Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31 (în mod special paginile 77–78).
Note
- ↑ Patericul Mare, Apoftegmele Părinților pustiei - colecția tematică, Editura Bizantină, București, 2015 (traducere, introducere și note de Pr. Prof. Constantin Coman). Introducere, pp.30-31.
- ↑ Antoine Guillaumont, Originile vieții monahale..., p. 209.
- ↑ Ceasul al nouălea - ora trei după amiaza din zilele noastre.
- ↑ Mile romane. Aproximativ 18 km. „Antonie demonstrează că această distanță este convenabilă: călugării se vor bucura aici de suficientă singurătate; în același timp, se vor putea și vizita reciproc, după prânz – timpul cuvenit, conform tradiției, pentru vizite! – cu frații lor din Nitria: două exigențe în egală măsură de importante pentru călugării din aceste pustiuri, care practicau semi-anahoretismul. Acest echilibru între singurătate și comunitate este, după cum vom vedea, esențial pentru viața monastică de la Kellia.” (Antoine Guillaument, op.cit., p.206).
